ELEGIA POETULUI ADRIAN PĂUNESCU

Nu l-am mai văzut pe Poetul Adrian Paunescu
 de când a plecat

cu o floare în mână, 
o floare care nu a existat

Avea treburi treburi importante 
între Polul Nord si Sud

Pe acolo o fi Poetul cu ochi de noapte, 
că nu-l mai aud!

Poate a ajuns, în sfârșit,
 cu un tren nevazut la Roma

Și a fost proclamat Împarat. Numai Roma

l-ar fi făcut sa fugă de el, 
să nu se intoarcă

Timpului îi  lipseste sensul de parcă
Poetul Adrian Paunescu, 
suflet românesc  de odinioară,

întorcea limbile ceasului cu o chitară