Unii plâng cu lacrimi de crocodil pentru ''lumea fotbalului'', transferată la Jilava şi prin alte şcoli de dansuri din buric şi bune maniere mârlăneşti. Mai întâi l-au plâns pe Boier Căcărează că de ce l-au pitit, că era băiat bun, că a furat de la statul bogat şi a dat la săracii cu duhul, că l-a mituit pe Dumnezeu construindu-i nişte case cu popi înăuntru, că i-a ajutat pe toţi necăjiţii de la natură, câte şi mai câte. Aşa o fi, însă un singur amănunt uită cădelniţarii de ocazie. Gigi a dat cu o mână ce furase cu două şi, evident, i-a mai rămas şi rest. Nimeni nu se bucură de răul omului, mai ales că la închisoare, printre lanţuri şi zăvoare, s-a îmbolnăvit. Îl doare-n ceafă de toată lumea de acolo şi ar vrea să o taie prin străinătate, de parcă ar cere un bilet de învoire de la pension. Judecătoarele, total insensibile la'' fenomenul fotbal, '' l-au tratat cu refuz. Totuşi, ca să nu i se pară şederea tristă şi să se apuce de vreo prostie, cum ar fi cititul cărţilor, sau,Doamne fereşte, însuşirea frauduloasă a limbii române, i-au fost aduse, spre alungarea singurătăţii, neamurile şi unele cunoştinţe din imaculata lume a gulerelor albe cu jeg sub unghii. Aşa că partidele de table din civilie dintre mafiotul Giovani şi vărul său mai de la coada oii s-au reluat cu şi mai mare înverşunare, fiecare dintre ei aşteptînd zarul de fugă. Victor Becali stă cu butelia în braţe de teamă să nu i-o fure vreun găinar mărunt, altul decât MM, care, din plictiseală, sau ca să nu-şi iasă din mâna aia lungă, bate câte-un spectator de rând, deţinut aici pentru că i-a furat calul de la coviltir lui Bănel, ori l-a înjurat pe Nicolae Dică, printre picioarele căruia Turnul Effel pare Turnul din Pisa. Sărmanul domn Copos vrea să-i vândă rapid pe tovarăşii săi, fie conducerii închisorii, fie lui Nati Meyr, escrocul de serviciu pe unitate, fie vreunui arab venit în România călare pe El Zorab. Viaţa nu şi-a pierdut farmecul nici dincolo de zăbrele şi, ca să nu-şi piardă proverbiala îndemânare, impresarii şi patronii din casa Big Brother îl tot vând între ei pe fotbalistul Gică Popescu iar banii îi ascund uşor prin paradisurile fiscale din colţurile întunecate ale celulei, ca să crape de invidie judecătoarele care, condamnându-i, au avut impresia că le-au şutit obiectul muncii şi că se vor îndrepta. Cu siguranţă se vor îndrepta spre alte hoţii, că nu degeaba au urmat cursurile de înaltă calificare de la Jilava. Unde, pe lângă tradiţionalele prelegeri despre nemurirea sufletului susţinute cu capul în poala popii de Prea-Nefericitul Gigi, combinate cu psalmii lui David Beckam, câinele turbat Cristi Borcea i-a învăţat şi sonetele lui Shakespeare, în original, aşa cum le-a auzit pe o plajă din Miami Beach de la un top model din Vaslui. Şi se ştie, aceasta este lectură obligatorie la microbiştii români de pretutindeni fiindcă au fost inventate de Mircea Lucescu, la Doneţk, de unde marele Wilian a şters-o englezeşte şi nu s-a oprit până la Chelsea Londra.
7 aprilie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu