Canadianca este ilustrarea expresiei schopenhauriene , '' frumoasă ca o zambilă și proastă ca o șindrilă " .Că n-ai cum să numești altfel decât prostie gestul ei de capră râioasă cu coada pe sus de a refuza caraba întinsă muncitorește de distinsa domnișoară Dulgheru, nu pentru a-i șterge praful de pe muian ci pentru a i-o strânge, cu gingășie, la ușa sufletului.
Poate Eugenia cu cacao și alte ingrediente tradiționale nu știe, dar penisul (pardon, tenisul, greșeală de redactare), este numit sportul alb, practicat îndeosebi de gentelmeni. Și de lady s,altele decât domnișoara Zacuscă.Care e rea și de clanță și de muscă.
Pentru cine se preface că nu știe, sau pur și simplu nu-l ajută memoria minții, după cum spunea scriitorul oral Gheorghe Becali, fata care ține racheta-n mână cu dexteritatea unui Silviu Prigoană în căutarea unor musculițe așezate strategic pe maidanul fostei soții, nu e la prima abatere față de românce. Nu cu mult timp în urmă se dădea-n bărci în fața camerelor de luat vederi, cu suficiența unei morse suprasaturate de hlizitul în oglindă, că ea nu știe cine e o altă tenismenă de-a noastră, deși tocmai jucase cu ea. Pentru o navigatoare în apele tulburi ale tenisului (altă greșeală de redactare), româncele sunt niște chestii mecanice, fără identitate, folosite pe post de vâsle. Numai că vâslele dulgherite la mare artă au izbit-o peste botic, punându-i o frână de muci pe care n-o s-o uite toată viața, deși , vorba lui Minulescu , uitarea-i înscrisă-n legile omenești.
La bădărănia neocolonianistă, fetele i-au răspuns cu ironia daco-romană. Zic daco-romană ca să nu se supere nici prietenii mei care se trag direct din daci cu lejeritatea cu care se extrage oul din găină, și nici camarazii care s-au dat jos din arborele genealogic roman mai alaltăieri și s-au așezat la coada lupoaicei cu scopul absolut firesc de a lua masa de prânz biodegradabilă. Pe scurt, nu se vor supăra nici ăia de aveau aur, nici ăia de-au venit să-l fure. Mă rog,au venit să ne integreze, dar dacă tot nu eram atenți...
Acum, eu sper că fiica bradului Douglas și al elanului cu trei picioare și fără creier, nu se va supăra prea tare pe pixul meu de pamfletar și la proxima întâlnire nu va refuza să-i întindă o extremitate a corpului propriu și personal, ca de exemplu, o mână catifelată de ajutor. Ar fi mare păcat, că posezi niște calități care ar scoate ursul polar din bârlog ca să te întindă două-trei seturi la soarele nordului.
Deci,te rog să nu faci asta, Eugenie Bouchard, cu chipul tău angelic de fiară-n devenire, că s-ar putea să mă cam scoți din fire, și-ntr-un final neprevăzut,să te cam ard. Vezi ce-ai făcut, canadianco, cu tupeul tău de viperă în plin atac: m-ai apucat de acea parte a corpului omenesc pe care postmodernii o numesc mânerul burții, și-am căzut în boala rușinoasă și fără leac a poeziei...
În concluzie, ca să n-o mai lungim, că am treburi mai importante în spațiul carpato-danubiano-erotic, deschide dicționarul electronic și vezi cum se traduce urarea tradițională, "hai, sictir" ...
20 aprilie 2015
pamflet
editorial "Arena Buzoiană"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu