NU STAȚI DE VEGHE ȚĂRII ÎN GENUNCHI

Chiar dacă nedreptatea vă sufocă,
minciuna vă izbește în rărunchi,
chiar dacă viața moartea o invocă,
nu stați de veghe țării în genunchi!

Nu mai cerșiți la porți străine,
nu mai lăsați privirile în jos,
nu vă mai umiliți pentru un colț de pâine
că ați ucis în voi omul frumos!

Nu vă lăsați copleșiți de barbari
ce se-ascund ca șerpii prin iarbă,
nu vă temeți de ulii hoitari,
când trebuie puneți mâna pe bardă!

Fiți șoimi și păziți cât puteți
cuibul vostru sihastru din stâncă,
nu fiți prin lumină drumeți,
fiți tot ce am fost și-am putea să fim încă

Fiți cerbi carpatini, fiți urșii bătrâni
ce cară în cârcă istoria dacă,
fiți rasa veche de stăpâni
ce-a obligat imperii mari să tacă

Să nu vă temeți nici măcar în parte
că am putea pieri pe-un câmp de luptă,
în noi nu locuiește nicio moarte,
doar Patria de viscole e ruptă

Se zbate-n două părți, sunt părți de inimi
în care se-ntremează luptători,
să nu vă temeți pe pământ de nimeni
și-o să ieșiți din viață învingători

Suntem nemuritori pe-această hartă
pe care încă plâng bucăți de cer,
dar nicio apă n-o să ne despartă
vom fi până la capăt ce-am fost ieri

Ne bat în cuie marile imperii
și sângerăm în fiecare zi,
popor al meu, să nu te sperii,
în toți copacii cântă oameni vii

Chiar dacă nedreptatea vă sufocă,
minciuna vă izbește în rărunchi,
chiar dacă moartea viața o invocă,
nu stați de veghe țării în genunchi! 

Priviți în ochi ziua de mâine
rămâneți precum munții în picioare,
astfel veți crește cea mai dulce pâine
ce se va coace-n România Mare...

3-4 mai 2020