Nu va rămâne-n urmă niciun țipăt

Și poate vom mai trece oarecând
pe lângă plopii înfiorați de dor,
o frunză va cădea din gând
ca să descuie ultimul zăvor

Nu va rămâne-n urmă niciun țipăt,
din sfâșieri se vor desprinde îngeri,
adagio s-o transforma în cântec
de-atâtea deziluzii și înfrângeri

Când vor cădea ninsorile de sare
voi trece prin lumină lăcrimând, 
ducând cu mine umbra înșelătoare
prin gânduri de zăpadă alunecând

Nu voi striga, n-o să m-audă nimeni,
ecoul s-a-ncuiat definitiv în munți,
în cioburi de oglindă pururi tineri
n-o să ne pese că umblăm desculți

Și poate vom călători eclectici
prin înserări strivite-n amintire,
în noi ard îngerii eretici,
absenți la seminarul de iubire...

25 mai 2020