Iubito, vine toamna, un cântec plânge-n mine,
de atâția nouri pieptul mi-a devenit ocean,
iubito, vine toamna și-n nopțile senine
toți îngerii de ceară te vor privi pe geam
cum dormi visând că-n frunze ne vom iubi pesemne
ca doi adolescenți fugiți din viața lor,
iubito, vine toamna ce lasă-n suflet semne
și o să arzi pe rugu-i de patimă și dor
În mine-or crește urme ducându-se prin brume
spre amurgu-n care dorm copacii dezertori,
toți greierii sihaștri amestecați în hume
ne-or aminti că suntem pe lume muritori
Dar nouă nu ne pasă, în cea din urmă seară
vom trece împreună-n caleștile de fum
spre-o altă existență la fel de dulce-amară
chiar dacă roata lumii se va topi pe drum...
30 august 2023
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu