Acea femeie, lacrimă de stea
Există doar în amintirea mea.
Și cât era de frumoasă!
Prin cioburi pășește sfioasă
Când luna de rouă albastră
Își întinde brațele pe fereastră
În somnul meu; magie, fluturi sinceri,
Și-n oameni de zăpadă numai îngeri
Femeia aceea nu mai există,
Tandrețea ei e-o amintire tristă.
Desculț prin spini din sânge maci îmi fac,
O-mbrățișez în vis, îi dăruiesc și tac...
13 aprilie 2024
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu