Din ceas se scurge ora carnivoră...

În cer miroase a fân cosit,
desculții îngeri sufletu-mi devoră,
albastrul se topește-n asfințit,
din ceas se scurge ora carnivoră

De spaimă desfrunzirea strigă,
ecoul se zidește-n piatră,
prin ochi se scurge ultima ferigă
și-n întuneric gândurile latră

E prea devreme! plânge cordul,
cortina putredă se îneacă-n var,
busola infectează nordul
și nu e niciun înger în altar

Și totuși mai răsună infinitul
de câte ori ferestrele-i deschid,
umbra pe care-am irosit-o
toarnă în urme plombe de carbid

Din ceas se scurge ora carnivoră,
pedeapsa timpului dosit,
desculții îngeri sufletu-mi devoră
și-n cer miroase a fân cosit...

29 august 2020