Iubito, vine toamna, din nou ai să te sperii
și o să-mi sari în brațe când vântul prin perdea
va bate cu nuanțe de silnice Siberii
la piept am să te strâng și vântul va tăcea
Iubito, vine toamna, ne-om rătăci prin frunze
ca două amintiri uitate pe uluci,
și-am să te apăr zilnic de fierea de pe buze
de câte ori din mine în tine ai să fugi
N-o să îmi fie teamă când ploaia infernală
din deznădejdea nopții în suflet va cădea,
ascunși după perdele, în încăperea goală,
îmbrățișați frenetic de ploaie vom uita
Tu vei aprinde focul și-o blândă adiere
ne va cuprinde-n sine când lemnul va trosni,
iubito, vine toamna, tu, însă, nu te teme,
sunt nopțile mai lungi și ne putem iubi...
30 august 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu