Despachetat din cutia milei
sufletul pe alt drum a plecat,
un drum șerpuit, plin de gropi de var,
pavoazat cu durere și-amar
S-a izbit de corpuri reci,
mult prea devreme lovise bruma,
când răsărea soarele dintre neguri
ploua întruna
La câte-o răspântie singuratică
se întâmplau lucruri stranii;
îmbrățișări furișe, holograme de fum,
copaci înfrunzind și litanii
Totul părea aievea până când
se însera și ningea;
de jur-împrejur orizontul
cu ochii mei plângea
Din timpul îngust
alunecau sănii
colorate vetust
Drumul redevenea cărare
coborândă din soare,
abia de se mai întorcea ecoul
din nopțile polare;
”Te-am iubit! Ce mult te-am iubit!...”
Ploua cu tine din infinit...
5 februarie 2022
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu