Iubita mea, m-am îngropat în cer
și-am aruncat spre tine-o scară
de rândunici, de fluturi, să nu doară
când pașii tăi s-or înălța din ger
Până la inimă s-a cățărat o floare
ce-n trupul meu prinsese rădăcini,
să nu ne fim pe lume doi străini,
însingurați pe stele căzătoare
Din soare cobora o rază ninsă,
lumina se-ntindea pe trupul tău,
în jurul nostru numai Dumnezeu
și-un înger c-o lanternă aprinsă
Și totuși pân la mine n-a ajuns
acea lumină magică de vară,
cerul albastru a-nceput să doară
și nici ecoul n-a primit răspuns
Iubita mea, ți-am oferit un suflet
dar n-a încăput în pieptul tău de foc,
și cum nu am găsit în altă parte loc
l-am încuiat c-o lacrimă în cântec...
12 februarie 2022
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu