TAC

Când cei dragi mă rănesc, tac.

Când sunt dezamăgit de prieteni, tac.

Când nu vreau să ating cerul cu degetele, tac.

Tac, tac, tac...

Cuvintele redevin pete de cerneală,

Inima-i o călimară închisă strâns,

Păsările paradisului nu mai zboară,

Cicatricele-mi sunt de ajuns

La răsăritul soarelui, la amiază, la apus

În stană de piatră mă prefac. Și tac. 

Tac, tac, tac

Numai îngerul rănit 

Se-ncuie pe dinăuntru

cu infinit

10 februarie 2022