Și e din ce în ce mai rău,
Această țară-i tot mai vraiște,
Degeaba-l implorăm pe Dumnezeu,
Ne-ar ajuta, dar nu ne recunoaște;
Perfizi și lacomi, ipocriți și lași,
Punând în frunte numai trădători,
Am devenit o sectă de borfași
Treizeci de arginți e prețul tuturor
Nu ne mai pasă de ceilalți deloc,
Suntem șacali împinși de vicii,
Distrugem și nu ridicăm în loc
Nimic, noi nu vrem sacrificii
Popor bolnav de lene și de ură,
De unde vii și încotro te duci?
Ți-au pus străinii pumnu-n gură
Și de atâta frică te usuci
Drogații te omoară pe șosele,
Bețivii sunt pe ordinea de zi,
Cu sufletul în ațe și atele
Nici cine-ai fost pe lume nu mai știi
Accepți să te scufunzi în boli lumești,
Te mână interesele meschine,
Oglinda te reflectă așa cum ești,
Popor bolnav c-o țară în ruine
Aici, desigur, se va face seară
Și nu se va aprinde niciun bec,
Când Dumnezeu va mai întinde-o scară
S-or cățăra doar cei care petrec
Și țin în lanțuri Patria română,
Atât cât mai există-n fiii ei,
Chiar dacă-i înclinată într-o rână
Și o conduc aceiași derbedei
Ei nu vor spune că sunt ticăloșii
Ce-au smuls copii din drepturile lor,
Când au cântat în zori de zi cocoșii
Plângea în bernă steagul tricolor
Căci ei au patronat înfeudarea, jaful,
Batjocura din școală și spital,
De țara noastră se alege praful;
Jos măștile de carnaval!
Și reveniți-vă în fire că nu-i bine
Să acceptați complicități sinistre,
Dați foc în piață legilor străine
Să nu mai văd copii cu fețe triste!
Și s-ar putea să mai aveți o șansă
Punând în fruntea țării patrioții;
Treziți-vă, ați stat prea mult în transă
Și v-au condus către dezastru hoții!
Nu se mai poate, oameni, nu se poate,
Fărădelegea v-a pătruns în sânge,
În viitor se face tot mai noapte
Și se aude Dumnezeu cum plânge...
4 septembrie 2023
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu