Se zbate-n lanțuri Patria, se zbate,
închisă-i în sine cu drugii de fier,
nicăieri niciun dram de dreptate,
niciun petec albastru de cer
Șopârlele-i trec peste pântec pizmașe,
șacalii o pândesc obsedați,
doar priviri crucișe și gânduri vrăjmașe,
tristețea-i adâncă în munții Carpați
Nicăieri niciun semn de mirare,
au pierit cei ce-au fost nopții negre făclii,
le plâng pe mormintele amare
mierlele negre, de parc-ar fi vii
Cine vine alături de mine în luptă
să fim pavăză, zid de granit,
să trecem prin sabie pegra coruptă
de cei ce vor fi va fi răsplătit
Ajunge cu statul pe gânduri funebre,
ajunge cu iarba crescută pe șanțuri,
ajunge cu nopțile mult prea lungi și prea negre,
Patria noastră sângerează în lanțuri!
Veniți dar la luptă, la locul știut,
să fim o armată deplină la vară,
să se audă din nou acel pas de recrut
ce-a-nflorit pe un vechi drum de țară
Avem de aprins ruguri mari,
prea mult putregai ne sufocă mândria,
s-or zbate în flăcări bancherii barbari
și toți cei ce-au pus pe butuci România
Și slugile lor, trădătorii de neam,
în țepe vor sta să privească de sus,
cum trag întunericul cu un ham
toți acei ce-au crezut în Iisus
Veniți așadar în armatele noastre,
îngerii vor veghea drumul greu,
de-om trăi vom fi păsări albastre,
de-om pieri vom fi curcubeu...
11 septembrie 2023
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu