ATÂT DE FRUMOASĂ

Dragostea mea făcea 

din tine o femeie ireal de frumoasă!

Te transformase-n surâs!

Golul din jur se umpluse cu îngeri 

de jos până sus.

Muzica, uneori dureroasă,

spunea ceva despre noi, 

despre pașii desculți prin noroi

Totul  era magie, nesfârșire,

dimineață albastră,

iubire

Nu mai știu ce s-a întâmplat în iarna geroasă,

mi-amintesc doar că eram atât de fericit,

încât,

întâlnindu-te în munții inimii,

am redevenit infinit

Pe unde-or mai fi îngerii ce ne omagiau zborul

striviți de îmbrățișarea noastră copleșitoare 

prin munții inimii, 

între cerul albastru și înserare?

Nu mai știu nimic, adevărul e relativ,

dar sunt sigur că dragostea mea, 

laitmotiv,

te făcea să fii cu mult mai frumoasă

decât tot ce a fost magie pe pământ,

după ploaia de vară curcubeu;

ai fost raza de soare 

strivită de sufletul meu

Numai eu m-am schimbat,

n-am putut păstra amintirea cu mine fericit

și-am spart toate oglinzile de granit...

17 septembrie 2023