La noapte de-o să vin, tu nu te teme,
în mine însumi voi cădea din cer,
sub brume s-or aprinde crizanteme
și eu. și tu, o să uităm de ger
În brațe-ai să mă prinzi, să nu mai suferi,
și-ai să aprinzi și-un rug de albăstrele
în care rătăcește câte-un nufăr
crescut la marginea ființei mele
Apoi mă voi lăsa cules cu grijă
să nu se risipească din prea-plin
și chiar de m-o lovi aceeași schijă
în mine însumi sigur am să vin
să te găsesc, atât de bine ascunsă
încât am ostenit de când te caut,
și-o parte din eternitatea scursă
se va-ngropa cu fluturii în flaut
Și-o să uităm de ce-am căzut din cer,
și-am să-ți șoptesc: Iubito, nu te teme!
Hai să uităm că ni se face ger,
sub brumă să aprindem crizanteme!
21 octombrie 2023
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu