Trag caii carele spre moarte,
îi biciuiesc călăreții de fum,
ziua de mâine e tot mai departe,
nu-i nimeni pe drum
Cei mai mulți vor pieri și o știu,
au fost scrise sentințe pripite,
din viață n-a ieșit nimeni viu,
clopote sângerează-n copite
Vor visa, înainte să-i tragă în jos
vreo ghiulea cărată în care,
cum aleargă pe câmpul frumos
când din mare lumina răsare
Și noroc de-ar avea, bucurie ar fi,
și-n galop spre amurg ar porni-o,
s-ar umple de dor universuri pustii
și cântec ar fi în loc de adio
Dar demonii lumii, nesiguri și lași,
însetați de durere și sânge,
îi ucid pe-acești cai nevoiași
ce n-au dreptul sumar de-a se plânge
Și-n pământul arat de soldați,
strecurați către viață din moarte,
oameni și cai, iarăși frați,
vor fi flori și pagini de carte
Și când va cădea și ultima zi
și toți acuzații or pieri fără vină,
doar îngerii albaștri vor ști
s-aprindă în cer o lumină...
29 decembrie 2023
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu