Să scriem cu pixul sau cu vechiul stilou
un ultim poem în agenda albastră,
pe când umbra mea devenise ecou
înfloreau nuferii ca și dragostea noastră
Emoții în glas, în suflet chemări,
vibrau coardele inimii ninse,
sufletul rătăcise prin flori
cerșind fericirea cu mâinele întinse
Tremurau gândurile, tăcerea și ea,
între noi se făcuse mirare,
mă izbea câteodată o stea
tăioasă ca un semn de întrebare
După care din râuri ieșeam la lumină
înveliți într-o rază albastră;
ce frumoasă a fost, ce divină,
sfâșiata dragoste-a noastră!
Nicăieri n-o să scrie, nicăieri n-o s-apună
soarele ce-a căzut din ochii fierbinți;
îngerul meu s-ar putea să mă pună
să mă-ntorc câteodată în minți
și să scriu cu un pix sau cu vechiul stilou
un ultim poem în agenda albastră,
pe când umbra mea devenise ecou
nuferi albi înfloreau ca și dragostea noastră...
8 decembrie 2023
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu