Ninge-n munții mei cu fluturi ca-n poveștile străvechi,
Unde e copilăria să mă tragă de urechi?
Să-și ia sania și-n suflet să coboare înc-o zi,
Dusă de lumina lină și de glasuri de copii
Toți copacii mă întreabă câte veacuri o să ningă,
Dacă rugul vieții noastre pân la urmă-o să se stingă.
Sub zăpadă lumea veche de melancolii apune,
Ninge-n amintiri sublime cu toți fluturii din lume
Unii au zburat pesemne chiar din inima de leu,
Cântă orchestra divină, la pian e Dumnezeu,
Se întorc din vremi uitate clinchete de clopoței
Și se pierd, de dor de ducă, vulturii din ochii mei
Ninge-n munții mei cu fluturi, îngerii s-au pus pe scris,
Merg pe drumuri neumblate doar pe sensul interzis,
Biet soldat al vieții noastre stau de strajă la drapel
Și voi câștiga procesul vieții mele la apel...
7 decembrie 2023
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu