CÂND SOARELE APUNE

Te uiți la mine, dragostea mea,

și știi că acea parte din mine 

care ești tu

nu va muri niciodată

Ești cerul albastru,

între ploi curcubeu,

ești rugul aprins 

din sufletul meu

Numai când trebuie să ne luăm rămas bun

nu-mi găsesc cuvintele-fluturi.

Iubirea sfâșie bucăți din inima mea

și le aruncă în prăpăstii de vulturi 

Printre lacrimi,

ține-mă de mână și

nu spune nimic

Nu trebuie să faci promisiuni 

pe care nu le poți ține, 

nu renunța la sinceritate

În această lume imundă

fii tu până la sfârșitul timpului

și încă o secundă

Visuri spulberate se-mprăștie 

în golul din jur

Nimic n-o să mai fie cum a fost,

dar nu mă pot preface că nu este adevărat

că te-ai pierdut în brațele mele

pe când umbra era doar un ecou

rătăcit printre stele

Nu mă pot preface că

nu te-am auzit, sorbindu-mi privirea:

”Iubitul meu, 

aceasta-i fericirea!”

Magia nopților nesfârșite de dragoste, 

poemele de nedescris...

Acea parte din mine care ești tu

nu va muri niciodată în vis

Când soarele apune,

iar pasărea paradisului nu mai cântă,

mi-amintesc de noi așa cum am fost;

fire de iarbă plăpânde dintr-un film de altădată

și știu

că acea parte din mine care ești tu

nu va muri niciodată...

17/20 martie 2024