Când îngerul păși-va printre copaci desculți
în căutarea zilelor frumoase,
un cântec de zăpadă va rătăci prin munți,
în râuri și în pietre, în zbateri dureroase
Sub cerul violet ce-n amintiri veghează
va sta o nălucire de pază la magii,
războaiele iubirii-n tratate se așază
și-o frunză risipită va plânge-n poezii
Pe obrazul neputinței o lacrimă sărată
se va prelinge stinsă sub ropot de copite,
nu va mai ninge-n mine cu tine niciodată,
zăpezile de aur vor fi demult topite
În amintiri vor râde în fiecare seară
doi ochi suavi de fată fugită din destin,
iar la fereastra vieții se poate să apară
același înger tandru ce a murit puțin.
14 mai 2024
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu