VERDE-ALBASTRU

E nuntă-n munți, iubito, salcâmii-s în sevraj,

prin mine zboară fluturi și cântece de mierle,

coboară infinitul la ultimul etaj

și-și strigă bucuria culegători de perle

De atâta verde ochii îmi redevin lumină,

înnebunesc în streșini păianjenii uitați,

se-aude-n cosmos tandră plângând o violină

și umbra mea se pierde prin codri din Carpați

E ultima magie înainte să se-ntindă

covorul peste care pășesc cerbii cărunți,

privește-mă, iubito, o clipă în oglindă

și-ngroapă-te cu mine sub florile din munți!

În amintirea veche se aud tăceri cum latră,

străjerii spaimei noastre încă veghează-n sânge,

amurgul se coboară și-n sufletul de piatră

de-atâta verde-albastru tot universul plânge...

14 mai 2024