ELEGIA FEMEII DIN FOTOGRAFIE

Pe plajă într-un timp haotic
ţintită de-o tristeţe halucinantă
priveşti prin ceaţa astăzi mai pregnantă
cum fuge-n amintiri un zeu exotic

Nisipul este patul tău fără contur
scuipat de mare-n oameni îndărăt
tâmpla şi pumnul sprijinite-n cot
aspiră umbre-n golul dimprejur

Şi trupul tău renunţă la prestanţă
îşi cere dreptul de a fi împlinit
ocnaşii au un ritm nedefinit
recurs vulgar la ultima instanţă

respins de Înalta Curte a Virtuţii

se cern reproşurile-n stol

prin suflet plânge râul de carmol

şi paşii prin nisip sugrumă struţii

S-a sinucis tot ce a fost frumos
în ochii invadaţi de  smog
la tine vin de patimă olog
să îţi sărut azi  fiecare os

Şi într-un târziu acelaşi coregraf
ce-a respirat aerul sărat al vieţii
tribut final învins de spaima ceţii
'ţi  întoarce faţa către fotograf

Şi-n patul risipit şi crud
pe unde marea şi-a croit reflux
prizonieră într-un click de lux
adormi răpusă de un demon nud

Pelicula mă împiedică puţin
să-ţi învelesc plecările spre nord
şi dacă n-am să fac atac de cord
o să-ţi ascult chemările şi vin

Din umbră am să ies şi-am să te strig
uşor să nu comprim videoclipul
şi o să tragem peste noi nisipul
şi nu o să-ţi mai fie frig

Mă poţi utiliza ca şemineu
să stingi în living-room chemarea
femeie din tablou, doar tu şi marea
v-aţi încuiat în trupul meu

şi-aţi aruncat şi cheia pe fereastră
în timpul scurs printre furtuni
de la spitalul de nebuni
a evadat o stridie albastră

Cu ea atât de bine sameni
de parcă te-ai născut sirenă
întreg nisipul e-o cangrenă
scuipat de mare îndărăt în oameni

Şi-n patul meu prea mare şi prea hâd
întins pe-un catafalc de frunze
îţi sorb mirarea de pe buze..
Fotografia mă priveşte crud

15 martie 2014