În mod surprinzător, bunul Dumnezeu mi-a ascultat ruga de săptămâna trecută și l-a teleportat pe Satana într-un loc călduț, unde se simte ca peștele în fața Intercontinentalului. Totuși, ar fi bine să nu luăm numele domnului Pițurcă în deșert și să ne grăbim cu numirea noului selecționer, că nu-l văd pe fantele de București făcând prea mulți lindeni pe acolo. Că la șeici nu prea ține șmecheria de cartier iar babaroasele nu sunt văzute cu ochi prea buni.
Tot așa cum nu-l vedem nici noi după egalul umilitor cu Ungaria, deși are o scuză cât se poate de serioasă: maghiarii au jucat călare, altfel nu se explică cum de alergau mai repede ca ai noștri. Ba, în plus, în minutul 45, Rusescu s-a împiedicat de funia de care erau priponiți caii de rezervă tocmai când scăpase spre poartă și-a venit de-a-mboulea de era să-și rupă trompa.
Asta în timp ce, în tribună, românii le urau toate cele bune maghiarilor în limba noastră, iar gingașii mâncători de hot dog preparat bio ,direct sub șaua calului, ne întorceau complimentele tradiționale, într-un superb gest de curtoazie și dispreț reciproc, rostit în duioasa limbă a catârilor, ceea ce ,în spiritul european ce ne animă până la sufocare, a contribuit la cimentarea relațiilor de bună vecinătate și spionare reciprocă.
Singurii care n-au înțeles semnificația profund istorică a momentului au fost niște neepilați de la firma de pază și batjocură care s-au pus cu bătaia pe pașnicii spectatori fără să mai facă deosebiri de naționalitate, religie, orientare sexuală, statut de ofițeri acoperiți sau simpli liber schimbiști. Potrivit acestora fanii ar fi trebuit să-și încurajeze așa zișii fotbaliști în liniște potrivit zicerii că tăcerea-i de aur.
Dar cum să taci când noul imn al Naționalei, scris de un beldigan poreclit Rafael, văr primar cu Shakespeare, din sonetele căruia s-a inspirat, îndeamnă abrupt la filosofie și masturbare non-stop prin elegiacul vers :" hai pe ei ,pe mama lor..". E clar că nici noi nu ne topim după unguri, dar să le furi modul de viață pe care l-au practicat vreo mie de ani pe mamele noastre nu e tocmai în trend cu învățătura creștină care zice să le întorci și celălalt obraz. Și când spun celălalt nu mă refer la o parte a sudului corpului omenesc.
Totuși, să nu facem un capăt de țară din asta, ungurii au venit, ne-au amărât zilele și s-au cărat în pusta mă-sii, dar mâine-poimâine ne vor vizita grecii, finlandezii, nord-irlandezii, ba chiar și feroezii, adică niște oameni mai subțiri. Cu mamele lor ce avem, că, în general, nu ne-au făcut nimic!
Să admitem că fanarioții ne-au cam stricat caracterul intransigent, programat pentru cinste până la uitarea de sine, iar finlandezii fac parte din aceeași familie fino-ugrică din care se trag și maghiarii, dar nu se compară cu deranjul milenar pe care ni l-au făcut urmașii Ciociolinei.
D-aia zic să le cam lăsăm mămicile să croșeteze liniștite jambiere și să lipească abțipilduri pe apărători, să nu sărim pe ele la primul zdrăngănit de chitară, fără preludiu și fără a fi împinși de o atracție fatală, și să abandonăm imnul ăsta degradant.
Ho cu tata ,ce v-ați supărat așa dintr-o dată? Nu-l abandonăm de tot, îl vom folosi doar la meciurile cu Ungaria...
P.S.Cât despre victoria cu Finlanda, nimic mai firesc. I-am bătut de când e lumea și pământul, deci istoria e de partea noastră. Și cu istoria nu te pui, mai ales când îl scoți din tranșeele fotbalului frumos pe Sânmărtean. Că fără el, după cum se manifestă echipa, ar fi o problemă majoră și meciul cu Feroe. Marele nostru noroc este că la Europene se califică toată lumea care are bani de drum...
19 octombrie 2014
editorial ARENA BUZOIANĂ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu