AUTONOMIA CAREULUI DE 16 METRI

  Ungurii au venit din Asia, continentul nu formația, și s-au proțăpit în Panonia, adică mai harcana de noi, pe la 896. Fiind cazați pe fostele locuri de beții și orgii sexuale ale delicaților huni, au jucat ofensiv încă de la început, trimițând spre Transilvania locuită de români vârfuri penetrante ca Tuhutum, Zulta, Vaik, ba chiar și pe Arpad, celebrul antrenor. Noi le-am pus în zidul de la 9 metri pe Gelu, Glad și Menumorut, care și-au făcut datoria până la capăt. Gelu a fost surprins până la urmă în ofsaid de o săgeată tocmai când vroia să dea o pasă la portar și a trebuit să părăsească terenul de joc de pe malul Someșului fără să mai primească îngrijiri medicale. Nici Glad nu s-a simțit mai bine, doar Menumorut a mai tras de timp, făcându-i din vorbe:  ” ...nu vă dau din terenul de joc nici cât un deget. Cel mult, dacă insistați, vă dau un pic de avans.''  Și s-a ținut tare 90 de minute că, în prelungiri, i-a dat lui Zulta, mijlocaș la acoperire, un fel de Robert Turcescu al acelor vremuri, o fiică de soție și, implicit, și zestrea aferentă.

        Cu mingea frăgezită sub șa, consumatorii de carne ecologică, direct de sub burta calului, ne-au cam tras-o în epoca fraudală a fotbalului până când, din stepa Dobrogei, s-a ivit cneazul Gică Hagi care, deși retras de la Națională, s-a întors, la rugămințile lui Adrian Păunescu, și, în 45 de minute, a răzbunat o mie de ani de istorie nedreaptă. A fost un spectacol de gală,  niciodată Hagi n-a jucat mai spectaculos pentru România. După aia a fost mai ușor, le-am tras-o mai mereu ,roata istoriei a început să macine și la moara noastră fotbalistică.

           Mai nou, niște udemeriști, injectați cu palincă, ne flutură pe sub nas, ori de câte ori se apropie alegerile, proiectul de autonomie al careului de 16 metri. D-aia zic să le mai scoatem o dată gărgăunii din cap, chiar dacă ei se bazează pe cozile de topor care în România cresc precum ciupercile după ploaie.

O asemenea unealtă este Miriuță, cheliosul antrenor al CFR-ului din Cluj, fost fotbalist modest spre mediu, din care cauză n-a fost convocat la Naționala României ci a prins câteva selecții la unguri, unde era de ajuns să ai legitimație și erai acceptat pe loc. De sub papucul conjugal, aflat, evident, la Budapesta, acest individ cu față de rândaș și cu un bostan lucios pe post de umbrelă de ploaie de goluri, a grohăit că dumnealui ține cu Ungaria nu cu România. Ba, mai mult, îi va consilia pe unguri ca să învingă România.

Sigur, nu te poți aștepta la mai mult de la un primitiv care se crede buricul pământului numai pentru că un alt bolovan, Pinalty de la Neamț, a crezut că, dacă Miriuță a fost coechipierul lui Reghekampf, s-a luat boala și la el și a devenit vreun mare antrenor. 
          Totuși, să facem un efort și să acceptăm că trăim într-o țară liberă în care oricine poate să-și exprime punctul de vedere oricât de josnic ar fi, mai ales că la români trădare e considerată o calitate, nicidecum un defect.

Dar Miriuță nu-i trădător, pentru că el este un om fără patrie și n-are ce trăda. El nu e decât un clovn bătrân, angajat cu ora să distreze niște practicante ale celei mai vechi meserii din lume, profesie de căpătâi dincolo de Tisa.
Dar la ce te puteai aștepta să iasă dintr-un cap care nu produce nici măcar mătreață din banalul motiv că pe acoperiș nu cresc nici  buruienile, întrucât locul e sărac în îngrășăminte. Cu toate acestea, acea geamandură  le este foarte utilă muștelor care poposesc din când în când, presate de necesități fiziologice...

5 octombrie 2014

Editorial ARENA BUZOIANĂ