Zicea Emil Cioran că excesul de conștiință este fatal. Dar excesul de sfințenie o fi? Că n-ai cum să numești altfel ceea ce a făcut și face Iosif Rotariu pentru un copil al nimănui .Casandra a fost arsă cu țigara, trântită de pereți, maltratată cu o cruzime înfiorătoare de bunică-sa, adusă în stadiul de râmă, mai mult moartă decât vie. Atunci a apărut sfântul Iosif din Timișoara care a înfiat-o, a îngrijit-o și a dus-o prin spitale să o întoarcă la o viață normală, să redevină om. Marele fotbalist a înfiat doi copii cu probleme deși avea doi copii ai lui perfect sănătoși, iar el însuși nu se simțea prea bine suferind o operație pe creier.
Viața lui Rotariu este exemplară așa cum i-a fost și cariera de fotbalist. A jucat superb la Poli, Steaua și la Galatasaray. A fost un mijlocaș încântător, cu execuții memorabile. A fost un pianist al fotbalului dar nu s-a dat la o parte nici când a trebuit să care instrumentul cu clape pe scări .La mondialul din 1990 l-a anihilat pe unicul Maradona, fără să-i rupă picioarele, într-un 1 la 1 de poveste în care golul egalizator l-a marcat Balint, cu țeasta lui triunghiulară. Cred că de la acel gol i se trage lui Pele din Maramureș calviția șmecheroasă. Sau de la capacele pe care i le administra fără anestezie sensibilul Hagi cu scopul, de altminteri foarte nobil, de a-i veni mintea la locul predestinat. Ceea ce nu s-a întâmplat, dar ar fi putut să se întâmple. Oricum, i-a reglat niște bujii pentru că vorbește pe limba telespectatorilor cu șapte clase la fără frecvență când apare pe sticlă, ceea ce nu s-ar putea spune despre epigonul lui Schopenhauer. De Hagi vorbim, cred că unii dintre voi v-ați dat seama, că vă știu culți la cutia ucrainiană.
Prin această faună de superfotbaliști și-a interpretat partitura Iosif Rotariu, încântător ca o nocturnă de Chopin.
Dar dincolo de talentul incontestabil, valorificat la posibilitățile ce i s-au oferit în acea perioadă, astăzi ne arată tuturor ce înseamnă să fii un mare om. Toți depravații de-și zic acum fotbaliști și rotesc bășica prin iarba din cluburi, printre silicoane și manele, precum purcica dovleacul, au un model în față spre care ar trebui să privească cu evlavie. Și dacă nu-l pot urma, pentru că sfințenia este irepetabilă, ar putea măcar să-și pună niște întrebări asupra nonsensului vieții lor, să renunțe la două-trei dedicații a la Florin Salam și să doneze cât de puțin pentru înfăptuirea miracolului salvării Casandrei din ghearele disperării.
Lacrimile de fericire ale copilei ar trezi și-n acești risipitori ai propriei vieți sentimentul că n-au făcut,totuși, umbră gazonului degeaba....
28 octombrie 2014
editorial ARENA BUZOIANĂ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu