duminică, 11 ianuarie 2015

Elegia exilului

Nu puteți să mă aruncați în afara lumii
eu sunt singurul meu exil
peste tot sunt psihoze
legate cu-n fir de iarbă vernil
Aceleași păsări îmi cântă
îngrozite în gânduri
și numai pe mine mă văd
schimbându-mă-n câteva rânduri
de pielea ce-mi cade constant
cu toți paraziții strecurați înăuntru
o umplu cu paie și cu neant
să nu mai pot niciodată să intru
Așadar nu mă alungați în afara lumii
nu-mi mai trageți sufletul cu-n fitil
pe orice cruce m-ați bate
eu sunt singurul vostru exil
9 ianuarie 2015

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu