duminică, 4 ianuarie 2015

Elegia proscrisului

Nu-mi pasă ce scrie în c.v. meu;
numele, studiile, banii,
nu mă interesează nici ordinea în care anii
mi i-a înşurubat Dumnezeu
Amănuntele sunt plictisitoare,
rezultat al rătăcirii prin universul antum,
n-au nici o relevanţă, perdeaua de fum
acoperă existenţa întâmplătoare
Despre suflet nu se scrie nimic în c.v.,
despre spaime, despre libertate,
despre viaţa scurgându-se-n moarte,
nici despre îngerii din poezii
Nici devotamentul nu este înscris,
demnitatea este condamnată,
oglinda te priveşte prin vreme mirată,
din umbra ta se cerne un proscris
fără identitate, ca o cheie franceză,
mecanicul-şef ţi-a rămas dator,
eternitatea a furat-o un impostor
în noaptea dezmembrată pe faleză
Nu-mi pasă de reguli fixate în lut,
am străbătut infernul printre himere,
am desecat râuri înecate în fiere
 şi acum sunt pulbere în vânt
N-am existat ca omul fără chip
şi nu m-am lăsat călcat în picioare,
biografia mea e înspăimântătoare
şi n-o suportă formularul tip
că sunt războaie pe care cu greu
le-am dus pentru o patrie dezmembrată,
în genunchi nu am stat niciodată
decât în faţa lui Dumnezeu
12 martie 2014

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu