Am învățat de la copaci să stau drept în furtună
de la frunze să cad lin înspre lună
de la strămoși să iubesc munții ninși
de la tine să țin ochii deschiși
să pot vedea frumusețile acestea
să-i spun îngerului de zăpadă povestea
să te trec prin mine ca prin sită
să te simți dumnezeește iubită
De la greieri am învățat ce este vara
de la ciocârlie ce este țara
de la vânt am învățat patima
de la inimă zbaterea
Am învățat să privesc înainte încontinuu
așa mi-am găsit înscris în stâncă destinul
Și nu-mi pare rău cum a fost
mi te-am învățat Patrie pe de-a rost
cu toți eroii tăi cu toate iernile cu norii
cu păsările călătoare spânzurate de buza zării
cu toți munții aceștia de carne și sânge
cu Dunărea în care sufletul dacilor plânge
Și nu-mi pare rău că-i așa
că te zbați ca o pasăre în inima mea
10 decembrie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu