Timpul între noi o să sângere

Nici nu știu dacă ai existat,
nici nu cred că-n viața asta ne-am întâlnit,
numai gândurile strivite-ntre pietre de moară
se împrăștie precum norii-n zenit

Nu înțeleg de ce-n visuri apari
după atâtea milenii parcurse,
pe alte cărări neumblate
iluzia noastră se scurse

Vrei să m-anunți că din umbră
alte dureri nevăzute m-așteaptă,
șerpi cu ochii de-azur
dinspre inima ta înspre inima mea
se îndreaptă

”Ai grijă de tine! Nu mai ești de bazalt,
îți cântă cocorii-n privire,
ești un fluture de zăpadă cât cerul de-înalt,
nevăzut de atâta strivire.

Vin păsări de pradă să-ți depene firul,
zborul tău e deodată mai jos,
plânge-n iluzii pierdute zefirul
scuturat peste omul frumos...”

Așa mi-ai fi spus, îngere,
coborât din pedepse cerești,
timpul între noi o să sângere
și-o să uite ce-n suflet îmi ești

Și-atunci în prăpăstii de oameni
m-ascund 
asurzit de ecouri
la care nu știu să răspund...

19 iunie 2020