În țara-n care păianjenii fac legea
pe pânza lor se țese fărădelegea
Cad inocenții pradă capcanelor întinse,
pe culmi despădurite mocnesc focuri nestinse
Întreaga existență e o perdea în flăcări
și zboară-n sens invers neînsuflețite păsări,
Desculț prin grâul proaspăt, însângerat de maci,
dacă nu-ți strigi durerea, ai dreptul doar să taci
Dorm îngerii albaștri, au renunțat la vis,
de-atâta lașitate cad stelele-n abis
Dac-ar ploua cu îngeri, probabil n-ar mai fi
cărări desperecheate de oameni încă vii
În suflet triste umbre redesenează hărți
ca să trezească, poate, istoria din morți
Se-ntind peste vâltoare nedefinite punți,
strigă copacii ultimi ostracizați din munți
Se pregătesc să cadă din timpul vieții lor,
înainte să-i lovească vreo coadă de topor
Cenușii nu-i rămâne nici lacrima pe frunză,
căderea lor va rupe blestemul de pe pânză...
23 iunie 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu