Mai există vreo șansă ascunsă în minte,
mai am dreptul să-ți spun cât de mult te iubesc?
cocorii se zbat sugrumați de veșminte
când frunzele pleacă și nopțile cresc
Mai putem să ne spunem în oglinda de ieri
că uite ce toamnă se ascunde-n perdea!
de atâtea plecări și tăceri
doar vântul mai bate-n iluzia mea
Și uite cum gândul alungă-nserarea!
pe cer se aprind licurici,
coboară în suflet toți norii și marea
și plouă, și-s singur aici...
Copacii jelesc întâmplări din destin,
pe țărmuri pustii ruginesc pianine,
de mă lași, iubito, să te uit puțin,
voi călători numai către tine...
3 septembrie 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu