CUM SĂ TE BUCURI?

 

Cum să te bucuri? Cum să te bucuri

când totul în jur e durere și haos?

Plâng sfinții răstigniți în pronaos,

cum ai putea de dureri să te scuturi?!

Ne lovim unii de alții cu ură,

ne-am înjunghia fără niciun regret

axa planetei se rupe încet,

înotăm prin deșert cu nisipul la gură

Și nu acceptăm sacrificii,

fugim în noi la primul obstacol,

fiecare avem un oracol

care ne iartă demonice vicii

Suntem impuri și ne place băltirea,

mocirla plutește-n rărunchi,

ies bureții din suflet pe trunchi,

uităm prea ușor ce este iubirea

Nu vedem că sunt case sărace

în care Anul Nou e tot vechi,

Patria ne plânge-n urechi,

de boli nesfârșite trupul ei zace

Prea multe și false omagii

se ridică din negura zilei,

tribut închinat preacurviei și silei,

planeta se zbate-n carnagii

Și cum să te hlizești de Anul Nou

când România e o biată colonie

în care numai unul dintr-o mie

e dispus să se oferă cadou

pentru aproapele ars de sete,

de foame, de întuneric, de frig;

îi aruncă în poală un covrig

și-l zdrobește apoi de perete!

Și cum să te bucuri când nu-i vreo speranță

și mergem din rău în mai rău,

înoți contra curentului tău

și apelezi la ultima instanță

să-ți reducă condamnarea la viață

într-un timp flămând ca un lup,

durerile lumii în două te rup

și inima în zăpadă-ți îngheață...

30 decembrie 2014/31 decembrie 2022