Eu nu scriu poezie,
smulg bucăți din mine
și le arunc în deșert
până vine ploaia,
Eu nu scriu poezie,
smulg nopțile din mine
și le arunc la Polul Nord
până răsare soarele.
Eu nu scriu poezie,
smulg rănile timpului meu
și le arunc
printre picioarele îngerilor desculți
până când sângerează
Eu nu scriu poezie,
îmi desfac clipele
în milioane de petale
căutând o evadare din universul interior
ori de câte ori
întâmplările viitoare mă dor
Și când sunt în țărână,
respirând adânc singurătatea,
împrăștii bucăți din mine
în golul din jur,
să fiu hrană copacilor, florilor albastre,
verdele să invadeze pământul
și-n miliarde de culori
să mă-mprăștie vântul
Eu nu scriu poezie,
rostogolesc partea mea de inimă,
partea mea de suflet,
partea mea de rătăcire
până când
partea ta de inimă,
partea ta de suflet
partea ta de înger
îmbrățișează părțile mele de înger
redevenind ființă
9 decembrie 2022
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu