E primăvară, cântă-n sânge
cocorii rezemați de zări,
se-aude Dumnezeu cum plânge,
iar inima-i o menghină ce strânge
în sine vechile plecări
Aceste păsări călătoare
ce s-au întors din țări străine
aduc mirarea viitoare,
amurgul care te mai doare
că nu mai sunt ai tăi cu tine
S-au dus să viețuiască-n printre flori,
din trupul lor renaște veșnicia,
și-i chemi în șoaptă uneori,
amestecat cu stelele din zori,
și-ți regăsești copilăria
I-aștepți să se întoarcă prin grădină
desculți și tandri, tineri și firești,
și curge-n tine firul de lumină,
întreaga existență e divină
când se deschide cartea de povești
Și când la masă Dumnezeu așază
cea mai frumoasă față de brocart,
o lună emigrantă luminează
la miezul nopții ca-n amiază
pe cei ce-n altă lume au plecat...
7 mai 2023
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu