Iubindu-te, va fi sfârșitul meu,
i-am zis îngerului
și el m-a pârât lui Dumnezeu.
Dumnezeu a surâs
și toate stelele au plâns
Sufletul meu poartă cicatricele
timpurilor fericite pe când
amurgul era un pretext pentru lumină;
de jur-împrejur magie divină
De pe vulcan
am să m-arunc în prăpăstii de vulturi
Lava ce va țâșni din străfunduri,
amestecată cu sufletul meu,
se va face piatră pe care va călca,
arzându-și tălpile, un alt Odiseu
Te iubesc, te iubesc, ți-am spus,
acesta-i sfârșitul meu,
frica mea a devenit curcubeu,
eșarfă ce-ți acoperă ochii, picioarele
Iubindu-te, va fi sfârșitul meu;
”...și-al meu, și-al meu!”,
plângeau printre pietre izvoarele
În trup mi se zbate sângele tău
strivit de săruturi
și toate acele jocuri ale dragostei magice
pe care îngerii le joacă cu voluptate mereu,
alintându-se:
” Iubindu-te, va fi sfârșitul meu...”
5 februarie 2024
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu