Numai inima mă mai doare
în locul de unde trebuia să răsară soarele,
numai inima mă mai doare
în locul de unde trebuiau să țâșnească izvoarele
Câteodată, când trece prin suflet un nor,
sufletul începe să doară
în locul din care
aripile trebuiau să răsară
Fluturii se miră și ei că mai sunt
în locul unde nu trebuia să mai fiu,
cad dintre nori curcubeu pe pământ
și mă mir că mă doare, că sunt om și sunt viu
Numai umbra mea mă mai strigă
în locul în care trebuia să apună soarele,
crește iarba fiarelor prin ferigă,
ruginite-s toate zăvoarele
Și-mi aud ecoul cum din suflet răsare
și plutesc prin mine, peste munții de sare...
23-24 februarie 2024
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu