SĂ RUPEM LANȚURILE NEDREPTĂȚII

 

Ne moare țara sufocată de bandiți,
Hoția e suprema lege,
Suntem conduși de troglodiți,
De neam-prostie și fărădelege

Să n-adormim fără-a privi
În ochi dușmanii  sangvinari,
Ne-au împărțit, din nou, în rumânii,
Și ne batjocoresc acești barbari

Pe buza gropii am ajuns
Din lașitate sau din nepăsare,
Se îneacă mamele de plâns,
De neputință și de disperare

Căci nu există Patrie întreagă
Când la putere se perindă hoții,
Și demnitatea neamului o neagă
Urmașii râncezi ai Securității

Așa nu se mai poate, nu e drept,
Acestei nesimțiri să-i punem capăt,
Pe țărmul Mării Negre vă aștept
S-o încuiem definitiv cu-n lacăt

Și cheia s-o ascundem în Carpați,
De unde dacii liberi ne mai strigă,
O viață-avem, români, și nu uitați
Să detonați o altă mămăligă!

Măcar speranța să rămână vie
În veacul ăsta de bazalt,
Și pentru biata noastră Românie,
O să pornim la marele asalt

Deși-s stafii de strajă-n fumul dens
Și nu se văd luminile din burg,
Această stradă are-un singur sens
Și nu e răsărit fără amurg

Să rupem lanțurile nedreptății,
Să fim o dată pe mileniu demni,
Și-n numele suprem al libertății
Să scoatem cuiele din lemn

Să ningă sarea-n gheața de aici
Și Mafiei să-i dăm papucii,
Și până vom scăpa de cicatrici
Ieșiți în stradă, că ne cântă cucii

Și nu-i o glumă, Patria ne moare,
Și noi rămânem apatrizi
Hai, ridicați-vă odată în picioare,
Popor de oameni, nu de indivizi

Să dăm cu praf de stele peste țară,
Să dăm cu praf de lună peste nunți,
Și-această iarnă să devină vară,
Și țara s-aparțină celor mulți

E vremea învierii și-a dreptății,
E vremea să scăpăm din pribegii,
La porțile închise-ale cetății
Așteaptă cele două Românii

Să fiți uniți, aceasta-i vrerea noastră,
Și demni să fiți în ceasul greu,
Ca să-și deschidă ceru-acea fereastră
Prin care ne privește Dumnezeu


2-3 februarie 2017/5 februarie 2024