Bouchard, și eu vreau ca să te ard...

   Canadianca este ilustrarea expresiei schopenhauriene ,  '' frumoasă ca o zambilă și proastă ca o șindrilă " .Că n-ai cum să numești altfel decât prostie gestul ei de capră râioasă cu coada pe sus de a refuza caraba întinsă muncitorește de distinsa domnișoară Dulgheru, nu pentru a-i șterge praful de pe muian ci pentru a i-o strânge, cu gingășie, la ușa sufletului. 

   Poate Eugenia cu cacao și alte ingrediente tradiționale nu știe, dar penisul (pardon, tenisul, greșeală de redactare), este numit sportul alb, practicat îndeosebi de gentelmeni. Și de lady s,altele decât domnișoara Zacuscă.Care e rea și de clanță și de muscă.

   Pentru cine se preface că nu știe, sau pur și simplu nu-l ajută memoria minții, după cum spunea scriitorul oral Gheorghe Becali, fata care ține racheta-n mână cu dexteritatea unui Silviu Prigoană în căutarea unor musculițe așezate strategic pe maidanul fostei soții, nu e la prima abatere față de românce. Nu cu mult timp în urmă se dădea-n bărci în fața camerelor de luat vederi, cu suficiența unei morse suprasaturate de hlizitul în oglindă, că ea nu știe cine e o altă tenismenă de-a noastră, deși tocmai jucase cu ea. Pentru o navigatoare în apele tulburi ale tenisului (altă greșeală de redactare), româncele sunt niște chestii mecanice, fără identitate, folosite pe post de vâsle. Numai că vâslele dulgherite la mare artă au izbit-o peste botic, punându-i o frână de muci pe care n-o s-o uite toată viața, deși , vorba lui Minulescu , uitarea-i înscrisă-n legile omenești.

    La bădărănia neocolonianistă, fetele i-au răspuns cu ironia daco-romană. Zic daco-romană ca să nu se supere nici prietenii mei care se trag direct din daci cu lejeritatea cu care se extrage oul din găină, și nici camarazii care s-au dat jos din arborele genealogic roman mai alaltăieri și s-au așezat la coada lupoaicei cu scopul absolut firesc de a lua masa de prânz biodegradabilă. Pe scurt, nu se vor supăra nici ăia de aveau aur, nici ăia de-au venit să-l fure. Mă rog,au venit să ne integreze, dar dacă tot nu eram atenți...

   Acum, eu sper că fiica bradului Douglas și al elanului cu trei picioare și fără creier, nu se va supăra prea tare pe pixul meu de pamfletar și la proxima întâlnire nu va refuza să-i întindă o extremitate a corpului propriu și personal, ca de exemplu, o mână catifelată de ajutor.  Ar fi mare păcat, că posezi niște calități care ar scoate ursul polar din bârlog ca să te întindă două-trei seturi la soarele nordului.

   Deci,te rog să nu faci asta, Eugenie Bouchard, cu chipul tău angelic de fiară-n devenire, că s-ar putea să mă cam scoți din fire, și-ntr-un final neprevăzut,să te cam ard. Vezi ce-ai făcut, canadianco, cu tupeul tău de viperă în plin atac: m-ai apucat de acea parte a corpului omenesc pe care postmodernii o numesc mânerul burții, și-am căzut în boala rușinoasă și fără leac a poeziei...

   În concluzie, ca să n-o mai lungim, că am treburi mai importante în spațiul carpato-danubiano-erotic, deschide dicționarul electronic și vezi cum se traduce urarea tradițională,  "hai, sictir" ...

20 aprilie 2015

pamflet

editorial "Arena Buzoiană"

NIMIC DESPRE GIGI

    Adevărul e că acest editorial vroiam să-l dedic tenismenei de ciocolată Stephens, pe care a tăbăcit-o Simona la Miami, adică acolo unde n-o să ajung niciodată pentru că nu-mi face bine aerul deșertului. Tipa are o poveste de viață foarte interesantă, pe care am să v-o spun undeva, cândva, dacă mă rugați frumos, sunteți cuminți și n-ați păcătuit în Săptămâna Mare. Adică n-ați pus limba pe nimic de dulce, n-ați preacurvit ca de obicei pe Facebook și nu v-ați vorbit colegul de redacție de rău. Pe scurt, o să beneficiați de o biografie romanțată dacă ați prostit. Pardon, postit.      Vă dau totuși un indiciu peste bot ca să nu vă mai fierb în suc de ouă roșii : tatăl jucătoarei de abanos a fost violator în serie! Când am auzit chestia asta am crezut că-i fiica Serenei Wiliams. P-asta o știți, e bruneta aia pe care nici măcar bărbatul   propriu și personal n-ar avea curajul s-o contrazică. Cât despre vreo corecție cred că n-ar îndrăzni să încerce nici dacă ar fi accidentată...

   Dar nu pot detalia subiectul că din tenebrele negre de la Poarta Albă, a văzut lumina zilei un individ pe nume Gheorghe.N-avea sulița la el, poseda doar o scobitoare dintr-o măslină  servită de gardianul de serviciu.Nu-l aștepta nici calul de pe care s-a luptat cu balaurul corupției până au dat-o la pace, ci doar o gloabă din Oltenia care stătea pe noadă când auzea șuieratul boierului ori când îi întindea o traistă cu lucernă: "Dii,mă, Luțule, dii ,mă, sărace..."

   A se observa schimbarea majoră din comportamentul fostului deținut, care nu mai face aroganțe, nu-i mai disprețuiește pe cei mai puțini norocoși și nici nu mai fură. E alt om, asta ne explică și judecătorii în motivarea eliberării celebrului scriitor pe pereți: "Comportamentul condamnatului pe timpul executării pedepsei a fost bun, fiind folosit la muncă, a elaborat trei lucrări pe care le-a publicat, nu a generat probleme de natură conflictuală cu ceilalți deținuți și nici cu cadrele unității."  Nu mai continui că mi-au dat lacrimile de crocodil, se inundă planeta și-i pericol de alunecări de teren.

  E clar că sistemul cocentraționar l-a făcut pe Becali din neom, om. Aici a înțeles că apelativul Gigi vine de la Gheorghe, nu de la Luigi cum credea pe vremea când se considera "amfitrionul Bucureștiului"...Din această nobilă poziție îi spăla cu simț de răspundere mașina lui Hagi, care a fost Gheorghe de la început, n-a avut nevoie de revelații mistice.

   Ce va face de acum omul  cel nou, nu-i greu de imaginat: îl va urma non-stop pe Hristos. Unde-i Fiul Domnului, hop,și el! Să aibă totuși grijă să nu fie acuzat de hărțuire de persoană divină, sau mai rău, dacă-l supără cu ceva Fiul, să nu-l sechestreze în portbagaj și să-l pună să dea pe GSP, fără telecomandă. Unde, evident, deși nu-i nimic de văzut, o să vadă totul,că după ce o viață a fost orb, acum a înviat și vrea s-o ia de la capăt. Totuși, fiind destul de râvnită calea spre Dumnezeu pe care a apucat-o, cu intravilan cu tot, în eventualitatea unei vânzări ulterioare, i-ar putea stârni invidia Patriarhului Daniel, proprietarul de drept al francizei. Care, însă, pentru suma potrivită, i-ar trece cu vederea păcatele trecute, prezente și viitoare.

  În concluzie, nu ne putem decât bucura de îndreptarea păcătosului care, după ce și-a adaptat numele la noua realitate, ar trebui să facă același lucru și cu Luțu, ignobilul scăpătat, angajat pe post de scrumieră. Dacă, pe vremuri, oltencele fierbinți și fără dinți în gură îi spuneau Hagiluțu, înșelate de parantezele brunetului printre care Turnul Eiffel părea Turnul din Pisa,  acum cel mai sugestiv nume pe care i-l poate aloca Becali, cu generozitatea sa proverbială, specifică sfinților,este Lăbuș. Sau Grivei, că-i la fel de frumos... 


editorial ARENA BUZOIANĂ
aprilie 2015

REPUBLICA DE LA PLOIEȘTI

           România e departe de Feroe doar pe hartă.Fotbalistic e tot pe acolo, prin apele tulburi ale nordului , pe unde bântuie pescarii lor și cocalarii noștri. Ei aruncă undița să prindă peștișorul de aur, cum au făcut la Atena, noi ne rupem în figuri doar, doar s-or speria adversarii și s-or da la o parte din calea urmașilor lui Hadrian Mutu și Hadrian Copilul Minune.

        Dar n-a fost așa: oamenii civilizați, care practică o meserie cinstită, nu se feresc din calea unor bipezi îndoielnici cu pretenții nejustificate de fotbaliști. Purtătorii ilegali de tricouri, jambiere și portjartiere, știu de toate, mai puțin fotbal.Păi dacă te împiedici de niște băieți care  au tulit-o de lângă neveste sau de la servici ca să bată mingea o oră și jumătate la Ploiești, după care se grăbesc să se întoarcă la activitatea de bază, ca să nu fie penalizați, ce pretenții de calificare să mai ai?!

      Nu vă mai uitați la clasament că nu reflectă adevărata valoare a echipei naționale .Locul unu e conjunctural.Norocul nostru proverbial e că în pătrățica noastră nicio echipă nu joacă cine știe ce. Toți se târăsc ca niște râme pe sub pietre și, după țurca pe care o practică din lipsa unei ocupații mai cinstite, calificarea din această grupă ar trebui reportată .Lucru sesizat și de suporterii ploieșteni care, în compensație, le-au adresat diverse urări de mamă tricolorilor, adică acelor indivizi indolenți și impotenți ce se zbat bezmetic de-a lungul și de-a latul terenului uitând s-o mai bage și-n poartă.Sau nu mai pot s-o bage, măcinați de maxima hegeliană care găvărește că dacă ești prost , stai acasă, nu te duci la stadion să le strici seara de duminică și altora.

      Oare ce suporter ar putea fi mulțumit cu un gol într-un meci cu niște amatori care nici măcar nu reprezintă o țară ci niște insulițe populate cu foci, morse și, din când în când,câte-un urs polar bolnav de tângâtită ,din cauza consumului excesiv de înghețată! Că locuitori care să bată mingea la pereții arhipelagului sunt mai puțini decât aborigenii din Simileasca. Și, evident, mult mai blonzi. Și cu alte preocupări.   

    Păi să nu te superi pe acești carași de Dâmbovița care s-au zbătut în plasele feroezilor ca Daniela Crudu în brațele păroase și atotcuprinzătoare ale prostiei! Să nu-i dai pe mâna  DNA-ului pentru exercitarea fără drept a unei profesii și păcălirea fotbalului în formă continuată! Că dacă-i lăsam pe mâna ploieștenilor ,republicani din tată-n fiu, ieșea înc-o revoluție. Sau lovitură de stat, că la noi lucrurile sunt amestecate, niciodată nu știi care-i aia, care-i ailaltă.

           Guvernul Republicii de la Ploiești abia aștepta să preia puterea și să statueze prin lege că România are obligația de a câștiga toate meciurile cu cel puțin 3 la 0. În cazul în care acest lucru nu se întâmplă, generalul Anghel Iordănescu, demn urmaș al lui Al.Candiano-Popescu, ar trebui să demisioneze.

Asta numai în situația în care își mai amintește că este antrenorul echipei naționale.Ceea ce, ca să fim sinceri până la capăt, este foarte puțin probabil.

30 martie 2015

Editorial ARENA BUZOIANĂ

O mostră de tenis

           Dacă soarta a fost nedreaptă cu tine și ajungi la spitalul din Buzău pe picioarele tale și cu toate prelungirile fizicului la locul lor și te întorci acasă cu unele bucăți lipsă la inventar, să nu te apuci să râzi ca prostu-n târg când vinde linguri ,că nu-i nimic de râs. Așa-i în curbura Carpaților, o altă dimensiune. Una redusă la maximum dacă nu ești atent cine îți umblă hai-hui prin pijamale. Și dacă doctorul e deprimat din cauza pariurilor sportive ,ai pus-o...În fața asistentelor plictisite de fața lui, cu o dexteritate de invidiat, îți va reteza coloana infinitului cât ai zice pește, de-ai să stai ca gânditorul de la Hamangia la masa tăcerii, filosofând pe tema incompatibilității dintre amorul fizic și consumul de alcool dublu rafinat.

        După o asemenea întâlnire de gradul trei, și ceva, singurul mulțumit cu adevărat este Guvernul că, de acum încolo ,în frigiderul de la palatul Victoria e o bucată de mușchi țigănesc mai puțin. Că acum și să vrea, cetățeanul amputat nu mai are prin ce să treacă întregul cabinet, aflat fie în libertate, la furat, fie în arest, la perfecționare.

      Din nefericire, aceasta nu e singura tăiere din aceste zile. Jana Novotna, o fostă jucătoare de penis (pardon, tenis, greșeală de editare) a vrut să-i taie avântul Simonei Halep, afirmând că nu-i wow ca bruneta de pe Potomac, Serena Wiliams, sau ca asurzitoarea Maria Sharapova mai vechea noastră cunoștință, care mi-a rămas datoare cu un scurt interviu.

      Adică, zice cehoaica, o fi ea bună, nimic de zis, dar cam atât, n-o să-și mai aducă aminte nimeni de ea, că jucătoare de calitate sunt multe, dar speciale sunt doar unele. 

     Ce-o fi în capul Janei de se leagă de simbolul național? Ia zi, blondo, cu ce te-a supărat fata noastră? Ți-a luat favoritele la ștangă și n-au fost mulțumite? Sau pur și simplu nu te-a mai băgat nimeni în seamă și-ai vrut să ne provoci? Ei, bine, uite că te băgăm și în seamă și undeva, cândva. Sper că ai văzut filmul, că-i de pe vremea matale. Și sincer să fiu, nu erai chiar de lepădat, semănai cu Elena Udrea, înainte de gala Bute, care cum te prinde cum te puncte puncte. Adică te bagă la țuhaus, la ce te gândeai, nebuno?

     Dar ca să înțelegi că nu ne-am supărat pe tine definitiv și irevocabil, așa cum s-a supărat DNA-ul pe clasa politică, te asigurăm că noi, românii, suntem WAW și-ți putem da și ție o mostră de tenis să ai de sărbătorile pascale. O găsești la secția de chirurgie a spitalului din Buzău, dacă, între timp,n-o fi halit-o vreun maidanez.

22 martie 2015 

HOȚII ȘI VARDIȘTII-NOUL SPORT NAȚIONAL

            Când eram mic, pentru că, în ciuda aparențelor, am fost și astfel, era jocul meu preferat. Prietenii mei, hoții, cădeau pe capete în capcanele întinse prin munții Buzăului, cam cum pică prefecții, primarii, președinții de consilii județene, deputații, senatorii, miniștrii, amantele cu pretenții prezidențiale și alte excrescențe ale tranziției de la comunism la capitalism, adică de la hoțism la superhoțism, în ghearele DNA. Pentru că vânătoarea după infractorii politici a devenit sportul național al românilor. Face audiență mare, spectacolul deșertăciunilor e urmărit de toate galeriile, indiferent de culoarea drapelului de luptă, ori de profunzimea scandărilor. Și, slavă Domnului Eminescu, românul s-a născut poet!

               Și cum ar putea să fie altfel când pe lângă limuzina cu airbeguri frontale căreia i-a făcut rodajul Ilie Stan, fotbaliatorul cu un ciocan nimicitor care zguduia adversarele aproape de vinclu, au intrat în cantonament prelungit și alte fețe palide, de import, cum ar fi holandezul zburător Van Ghelie, cel care croncănea democrația socialistă de cumetrie la IMORALITATEA TV ,prin Ferentari ori prin alte medii de viață dubioasă unde sportivul din el se simțea precum corbul simbolist  al lui Tradem pe câmpul de la abator.            

              Toată lumea nedusă la școală știe că jucătorul care este copertă de almanahe e un dur și nu-i văd bine pe ceilalți tovarăși din arest, ca alde Cocoș, pe care oricând Marean, cu vastele-i cunoștințe anatomice, i-ar putea face la rotula  de dinjos de genunchi, de n-or mai putea ăia s-alerge după retrocedări, returnări de TVA și alte mizilicuri financiare decât în mâini și cu limba atârnândă de doi coți pe bugetul de stat mafiot.

              Oricum, la țuhaus, acest Karl Marx al epocii postmoderne, cu mâinile mai lungi decât permite legea bunului simț, se va simți ca acasă, majoritatea alegătorilor săi fiind deja acolo, din motive de obișnuință. Încă din prima seară va fi pe toate ecranele televiziunilor cu circuit închis întrucât, pentru un mizilic de două milioane de euro, Dan Diaconescu Indirect îi va lua un interviu fluviu în care el va tăcea, iar iubitul Oanei ot Mizil, va mima orgasmul limbii române.

             Peste toate astea rămâne o dilemă existențială care nu va lăsa omenirea să doarmă următorii trei, patru, poate chiar și șapte ani: se vor mai întâlni hoțul și prostănacul ca să ducă în prelungiri partida aia socialistă, la care Van Ghelie a promis că vine cu micii iar Raj Kapoor din Dăbuleni cu vrăjeala? Încurcate-s căile Domnului procuror, mai ales când soarta ți-a fost hotărâtă de destin, ca să mai cităm o dată din Engels de Zăbrăuți.

              Cum-necum, primarul distractiv și hoțoman a luat caimacul audiențelor, pervertind gustul televizistico-aiuristic al românilor, care urmăresc înfrigurați, cu picioarele băgate adânc în ea de viață, telenovela  în care hoții și vardiștii nu se mai satură să se joace de-a justiția. E dreptul lor constituțional, și, în definitiv, au și dreptate: la Liga I ce naiba să vezi!  

16 martie 2015

Editorial ARENA BUZOIANĂ

Mama

Sunt cea mai cuminte fată

și pe mama o ascult

toată ziua-s după dânsa

c-o iubesc atât de mult

O ajut cât pot la treabă

și de stric câte ceva

nu mă ceartă niciodată

c-așa e măicuța mea

Ea mă crește, mă-ngrijește

și mă-nvață lucruri bune

mama mea-i cea mai frumoasă

dintre mamele din lume

18 februarie 1996 

Pentru mama

Dintre sute de cuvinte

numai unu-i mai fierbinte

și de-acesta eu țin seama

este mama

Dintre sute de minuni

din cuprinsul ăstei lumi

numai unu alungă teama

este mama

Toate florile câmpiei

și cântecul ciocârliei

le adun și țes năframa

pentru mama

18 februarie 1996

Scrisoare pentru Moș Crăciun

Moș Crăciun, Moș Crăciun,

eu abia aștept să vii,

când va ninge mult afară,

cu un sac de jucării

Să știi că am fost cuminte,

pe nimeni n-am supărat,

și la școală întotdeauna

foarte bine am învățat

Și acasă-s gospodină

și cât pot eu, treabă fac

sunt o fetiță voioasă

ca o floricea de mac

Moș Crăciun, Moș Crăciun,

moșule cu plete albe,

când la mine ai să vii

am să-ți cânt florile dalbe

Am să-ți spun și poezii,

și-am să-ți dau un ceai de tei,

ca să te-ncălzești puțin

până pleci la prichindei

Moș Crăciun, Moș Crăciun,

eu abia aștept să vii,

când va ninge mult afară,

cu un sac de jucării

16 decembrie 1991

N-a mai venit la mine Moș Crăciun

Nu cred că o să vină Moș Crăciun

că e bătrân și-are dureri de spate,

și-n anul ăsta nici n-am fost prea bun,

iar lui îi place în străinătate

Împarte acolo daruri fără număr,

împachetate în vernil aprins,

și ne privește noaptea peste umăr

și-n ochii de copil luna s-a stins

Și-așa cum prevedeam în prima strofă,

n-a mai venit la mine Moș Crăciun,

că nu aș fi croit din acea stofă

care absoarbe fumul de tutun

Și zice el, că el le știe toate,

legat cum e de stele cu-n fitil:

-Ce vrei tu, Adi, azi nu se mai poate,

că nu mai ești demult copil

O, biet bătrân, ros de prejudecăți,

păcatul tău cel mare e trufia!

Și astăzi ca și-n alte dăți

eu îmi păzesc de hoți copilăria

25 decembrie 2014

A murit un mielușel aseară

A murit un mielușel aseară

în prima licărire a vieții lui

de ce, Doamne, a trebuit să moară

el a dat căldură fiului

L-au ucis neîndestulați zăvozii

și l-au sfâșiat în colții lor,

sângele nevinovat al prăzii

m-a făcut să plâng, să vreau să mor

Mama lui se zbate acum și plânge,

strigă și îl cheamă fără rost,

ochii picură ninsori de sânge

pentru mielușelul care-a fost

Nimeni nu îi dă scrisoare

c-a murit. Și nu poate a crede...

Cât de tare ugerul o doare

se lovește-n gard și nu mai vede

Simte neaua înveșmântată-n sânge

și zăvozii înroșiți la bot,

se mai zbate, cheamă și se plânge

poate, Doamne, n-a murit de tot

Poate zbiară undeva pierdut

și-i e dor de ugerul prea plin:

mielușel nebotezat și crud

cheam-o tu pe mama și-am să vin!

Cheamă-mă, copilul meu, la tine!

ți-o fi foame, te-ai făcut covrig,

spune-mi unde ești că mama vine

ți-o fi sete sau îți este frig...

M-am rugat la ea să nu condamne

vrerea fiului în ieslea ei născut;

chiar de nu se poate, fii bun, Doamne,

zi-i că n-a murit, ci s-a pierdut

A pierit un mielușel aseară,

pradă fiarei îmbăiată-n sânge,

toată viața mea o să mă doară

mama aceea mută care plânge

23 februarie 1993