A murit un mielușel aseară

A murit un mielușel aseară

în prima licărire a vieții lui

de ce, Doamne, a trebuit să moară

el a dat căldură fiului

L-au ucis neîndestulați zăvozii

și l-au sfâșiat în colții lor,

sângele nevinovat al prăzii

m-a făcut să plâng, să vreau să mor

Mama lui se zbate acum și plânge,

strigă și îl cheamă fără rost,

ochii picură ninsori de sânge

pentru mielușelul care-a fost

Nimeni nu îi dă scrisoare

c-a murit. Și nu poate a crede...

Cât de tare ugerul o doare

se lovește-n gard și nu mai vede

Simte neaua înveșmântată-n sânge

și zăvozii înroșiți la bot,

se mai zbate, cheamă și se plânge

poate, Doamne, n-a murit de tot

Poate zbiară undeva pierdut

și-i e dor de ugerul prea plin:

mielușel nebotezat și crud

cheam-o tu pe mama și-am să vin!

Cheamă-mă, copilul meu, la tine!

ți-o fi foame, te-ai făcut covrig,

spune-mi unde ești că mama vine

ți-o fi sete sau îți este frig...

M-am rugat la ea să nu condamne

vrerea fiului în ieslea ei născut;

chiar de nu se poate, fii bun, Doamne,

zi-i că n-a murit, ci s-a pierdut

A pierit un mielușel aseară,

pradă fiarei îmbăiată-n sânge,

toată viața mea o să mă doară

mama aceea mută care plânge

23 februarie 1993