Ăia răi zic că n-ar trebui să ştie nimic, ca să avem linişte. Mare greşeală, întrucât, oricum, din patru în patru ani am stat liniştiţi, că ai noştri ca brazii uscaţi, nu s-au calificat şi nu ne-au mai creat emoţii la pitpalac. Şi câtă vreme practicanţii de piţurcă sunt lăsaţi de capul lor nici n-o să avem, din banalul motiv că o să stăm cuminţi în spaţiul carpato-danubiano-pontic ascultând balada ''Muioriţa'', rezemaţi în ghioaga ancestrală.
Dar febra CM ne cuprinde pe toţi coborâtorii din maimuţă că planeta a devenit un sat mai măricel şi de peste tot te invadează reclamele la produse care mai de care mai ochioase, ce n-au nicio legătură cu datul în băşică, dar aceia care le produc încearcă să te convingă că au. Şi tu, dacă eşti prost, -şi, har Domnului, spaţiul mioritic are excedent - chiar crezi în acest surogat de realitate.
Aşa că-ţi poţi rade codrii de pe faţă nu cu drujba lui Verestoy Atilla ci cu lame în culorile ghetelor lui Neymar, poţi bea apă plată cu gust de leşie amazoniană, sau îţi poţi face o operaţie de mărire de creier model CR7 (Cristiano Ronaldo, iar 7 se citeşte cum se scrie. Explicaţia suplimentară este pentru cititorii care se uită la meci ca viţeii la poarta nouă). Seara îmbracă pijamalele cu numărul preferat al soţiei, amantei, iubitei (sau toate trei întruna, în cel mai fericit caz), de la 1 până la 69, sau chiar mai departe, depinde de imaginaţia zburdalnică a fiecăruia.
În pauze ai putea să-i povesteşti cum a început totul, nu între voi, că ai uitat deja, ci povestea Cupei Mondiale. E cam demult din 1930, dar ca să te dai cult la cap poţi să-i spui că în mileniul trecut. O să cadă, încă o dată, pe spate de admiraţie. Că ea nici n-a auzit de Uruguay sau, dacă e mai citită şi a văzut telenovele, s-ar putea să ştie şi atunci ai punctat decisiv. E posibil să ţi se schimbe numărul de pe tricou şi din portar (1) poţi ajunge fundaş dreapta(2). Dacă-i mai spui că Ungaria a ajuns de două ori în finală şi e româncă de la mama ei, te-ai scos. Nici nu ştiţi ce poate scoate patriotismul dintr-o femeie care doarme cu tricoul Naţionalei aruncat la întâmplare prin casă...
Despre Mexic 1970, la care România l-a dus pe Dobrin să se uite la gagici, poţi să-i zici că a fost primul CM difuzat colorat la TV pe tot mapamondul lumii. Tot aici, dar 16 ani mai târziu, Diego Armando Maradona a rescris istoria fotbalului cu mâna lui Dumnezeu şi cu golul tuturor CM, după ce a driblat echipa Angliei, antrenorii, brancardierii, mexicancele extaziate din tribune, propria umbră şi insulele Malvine. Şi-ar mai fi driblat şi acum dacă Dumnezeu nu arunca plasa porţii peste el.
Despre România ar fi câte ceva de spus însă subiectul trebuie tratat cu mare grijă ca să nu-i strici libidoul şi până la 1 noaptea să stai singur cuc pe facebook cu prieteni virtuali la fel de neinspiraţi sau de-a dreptul tălâmbi. Am mers de la început la CM, dar cele mai frumoase amintiri le avem din 1994 când, după nişte meciuri spectaculoase, am fost eliminaţi stupid, la penaltyuri, de suedezi, deşi astrele ne erau favorabile. Dar dintotdeauna românii se îneacă la mal ca Bănel Nicoliţă la Madrid, sau Ilie Dumitrescu în limba română. Singura consolare ar fi că am făcut fericite nişte suedeze că, în rest, vorba filosofului Gică Hagi, ''românii nu sunt făcuţi pentru marile bucurii ale vieţii''. Tare! Aproape la fel de tare ca aia cu ''dacă ţi-e frică de lup , nu intri în pădure.'' Adică, regele aromânilor a vrut să ne zică în stilul lui kantian, că, dacă nu vrei să participi la CM, pune-l pe Piţurcă antrenor şi ţi se garantează necalificarea.
N-are rost să-i mai povesteşti soţiei, iubitei sau amantei despre ultimul nostru mondial, cel din 1998, când, după ce au învins Anglia, într-un acces de prostie tipic românească, s-au vopsit blonzi cu toţii confirmând teoria că ''unde nu-i cap, e vai de picioare''. Sau cum spunea bunicul meu: ''unde-i deşteptăciune multă, e şi prostie multă''. Aşa că fiţi inteligenţi, ţineţi cu Argentina, convingeţi-vă partenera că dacă în viaţa asta s-a născut în România, e aproape sigur că în cealaltă a trăit la Buenos Aires, ca Evita Peron. Cum, nu ştiţi cine-i Evita? N-aţi văzut nici filmul? Vai de capul vostru! Uite, n-am să vă povestesc nimic despre ea, deşi a fost de curând într-un concert la Bucureşti, mai puneţi mâna şi pe carte că nu vă muşcă ...
Ascultaţi sfaturile mele şi o să aveţi parte de un CM memorabil, mai ales că meciurile se joacă şi de la 1 noaptea, când până şi defectele tale, îndelung analizate de-a lungul timpului, par însuşirile unui prinţ din basmele bunicii. Nu fiţi fraieri, puneţi-vă tricoul lui Messi şi succesul este garantat. Eu toată viaţa am jucat cu numărul 10 şi uite unde am ajuns! În faţa calculatorului, scriind editoriale pentru cel mai tare ziar de sport de pe faţa pământului şi de pe planetele învecinate, cu excepţia lui Mercur. De ce nu şi de pe Mercur? Ei, asta-i altă poveste, prea vreţi să le ştiţi pe toate...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu