La început am crezut că doar francezii au orbul găinilor şi că, deşi au ditamai bârna în ochi, nu văd decât paiul dintr-al nostru. Ştiţi povestea şi dacă n-o ştiţi, căscaţi felinarele că vă fuck rezumatul. La meciurile Naţionalei din Franţa, pe afişul României era un ţigan cu vioara. Probabil l-au văzut pe Medelin Voicu pe la Metrou cântând ''Inel, inel de aur...'' şi, oportunist ca toţi hartiştii, l-au zburătăcit pe afiş. Eroare majoră, artist a fost tatăl vicontelui de Ferentari, el fiind doar fiul mamei sale, o franţuzoaică căreia atât i-a plăcut şlagărul ''M-am născut într-un salcâm...'' încât s-a mutat şi ea în cuib.
Acesta n-a fost singurul afront adus românilor de urmaşii lui D'Artagnan, sunt celebre emisiunile de umor căznit în care ne catalogau drept naţie de cerşetori. E adevărat, pe la Paris întâlneşti nenumăraţi cetăţeni însetaţi de cultura banului, care fac o muncă cinstită, tradiţională la ţigani: cerşesc. În prima fază se ţin de treabă fără ca măcar să-ţi dea în cap. Nu mi se pare corect să se lege de beemviştii corturari, nomazi din tată-n fiu, ba ar trebui să se bucure că le deschid noi orizonturi culturale ,tot se dau ei în bărci că sunt centrul universului...
Dacă nu le place diversitatea, să sară gârla în Marea Britanie, că ăia se topesc după lucruri noi pe care le cercetează specialiştii lor până le dă sângele pe nas. Sincer să fiu aveam o părere bunicică despre englezi, dar, vorba aia, în ciuda aparenţelor, nici eu nu sunt perfect. Admiram umorul lor şi-i respectam că au inventat fotbalul, chiar dacă acum nu prea se mai pricep să-l practice de s-au dus până în Brazilia doar ca să aibă de unde se întoarce. Mi-a plăcut de Shakespeare despre care unii mai neduşi la biserica anglicană zic, cu jumătate de gură, că a fost cel mai mare copist al lumii, foarte apreciat de Francis Bacon.
Dar, în ultimul timp, s-au făcut ai dracu şi li s-a pus pata pe români. Adică nu prea ne-ar dori prezenţa în insulă, asta după ce i-au exploatat la sânge pe alde Răducioiu, Viorel Moldovan, Ilie Dumitrescu şi Gică Popescu. Cu tot c.v.-ul lor onorabil, nu prea le-au intrat la inimă, singurul care le bântuie nopţile este Dan Petrescu, căruia i-au dedicat hit-ul ''Super Dan '', în traducerea genialului oralagiu Nicolae Guţă, ''Sunt barosan ''. Bine, Chiricheş, Tamaş şi Pantilimon par nişte găinari, nu fotbalişti, dar ăsta nu-i un motiv să se poarte cu noi mai rău decât o face clanul Bercea Mondial cu clanul Băseştilor.
Zilele trecute, urmaşii lui Wiliam Falsificatorul, l-au inclus pe Gică Hagi într-o echipă celebră de ţigani europeni, adică regele ar fi un demn reprezentant al acestor culegători de portofele, inele, brăţărele şi orice altceva nu le aparţine, dar care, într-un viitor apropiat, bazându-se pe îndemânarea proprie şi nebăgarea de seamă a celorlalţi, ar putea fi al lor.
Băi englezilor, Hagi e filozof practician, Kant a fost mic copil pe lângă el. E lingvist - se citeşte cum se scrie - Dumitru Graur îl ascultă şi acum cu gura căscată. E antrenor, e patron, e Maradona din Carpaţi, dacă înţelegeţi ce vreau să zic, e orice vreţi voi să fie, numai ţigan nu e. E aromân, adică românul absolut cum zicea Petre Ţuţea, un mijlocaş de creaţie care a jucat treisprezece ani cu tricoul în dungi pentru un popor de proşti. Aşa a zis el, probabil au fost probleme cu contractul, ori cantonamentele au fost cam dure pentru un degustător de Heidegger. Norocul vostru e că nu-mi pun mintea cu voi, că aţi rămas marcaţi de contactul cu rafinatul iubitor de artă modernă şi sămânţă de dovleac Ilie Dumitrescu, care v-a luat pirandele la ştangă şi v-a făcut să credeţi că ne tragem cu toţii din voievodul ţiganilor.
Să ştiţi că-mi eraţi simpatici cu hoaşca aia a voastră căreia-i ziceţi regină, cu Charlică ăla cu urechile model farfurie zburătoare care bântuie prin Transilvania doar-doar o ajunge şi el bulibaşă pe undeva. Şi recunosc, am un feeling pentru Kate Middleton, că seamănă la nume cu Roxana, Prinţesa Ardealului. Ca să nu mai vorbesc de cumnatul ei, dracu ăla roşcat, care n-are toată ţigla pe casă şi dacă ar ajunge rege ar fi multă veselie în Perfidul Albion, iar pe Tamisa ar curge whisky scoţian.
Cât despre beţivanul Nigel Farage doar două vorbe vreau să-i spun: fuck you! Nu vă revoltaţi degeaba, le merită, e genul de individ care când vede un român necăjit pe străzile Londrei îi dă una în cap ca să nu se mai chinuie.
Şi totuşi - vorba inegalabilei gânditoare de bucătărie Adriana Bahmuţeanu - ''dacă nu vrea o bordură între dinţi, să-şi ţină clanţa''. Adică, pe englezeşte, mucles, nu vă puneţi cu ai noştri că e periculoşi...
( Traducerea a fost asigurată de Irina Margareta Nistor )
30 iunie 2014
Editorial ''ARENA BUZOIANĂ ''
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu