"Soarta mea a fost hotărâtă de destin ", zicea socratic Marean Vanghelie, surprins și el de cât de multă filosofie trage de mușchiul țigănesc de pe abdomenul burții proprietate personală. Adevăr grăit-a, însă nu numai soarta-i a fost hotărâtă cu atâta amuzament de destin, ci și traseul existențial, printre meandrele concretului, al lui Claudiu Răducanu, supranumit pentru inefabilul sistemului său filosofic, bazat pe ciorbă de momițe și mititei cu muștar, ”Gânditorul de la Hamangia”.
Iute de picior și cu lipici la gol a ajuns golgeter la Steaua, deși părea imposibil după cum se scărpina în cap când se uita în buletin și nu înțelegea de unde-l cunoaște pe tipul ăla din poză, că i-a mai văzut undeva fața de fraier coclit. N-a găsit răspunsul adecvat deși colegii de vestiar, doctori docenți în borfeturi, manele și miștouri, i l-au tot sugerat. L-au luat cam prea pe departe, tocmai prin Africa de Nord, și i-a fost imposibil să le priceapă bunele intenții.
Odată, când treceau un firicel de apă pe la Ciorogârla, Claudiu a fost întrebat cum se numește gârla respectivă. Ca să-l scoată din încurcătură,Trică, oltean cu un bun simț ieșit din comun și, totodată, un prieten desăvârșit, i-a șoptit: ''E Nilul!'' '' Lasă-mă, Eugene, că știam! E Nilul, bă proștilor, vai de capul vostru...''
Îmbâcsit de atâta cultură, cel mai tare înaintaș de pe mapamondul lumii a declarat într-un interviu că o dată cu performanțele au venit și banii și că se va muta cu familia într-un bloc-notes ca să aibă mai mult confort. N-a precizat dacă noua locuință va avea coperți din piele sau din vinilin din banalul motiv că, la valoarea lui, chiar nu conta, spațiu să fie.
Dar până la urmă nu toți fotbaliștii se trag din Kant ca Hagi, important e să ai bulan și s-o bagi în ațe. Ceea ce a și făcut Claudiu de a ajuns la Espanyol Barcelona. E adevărat, numai după ce catalanii n-au reușit să transfere un vârf de valoare. Antrenorul nu se dumirea de ce românul nu-i înțelege tactica, dar l-a băgat pe teren, doar plătiseră un milion de euro pentru el. Și inevitabilul s-a produs: a marcat și s-a bucurat în fața tribunei care, consternată și ea, s-a prăbușit cu spectatori cu tot.
După acest incident a colindat pe la mai multe cluburi însă nu s-a mai întâlnit cu gloria de altădată. Ba, mai mult, a rămas și fără iubita lui nevastă care, cu ocazia divorțului, i-a luat și o mică amintire: toți banii. Pe care îi agonisise cu sudoarea frunții, pardon, a picioarelor, și pe care-i trecuse, din spirit de echipă și dintr-o proverbială prostie ,pe numele ei și pe al soacrei. ”Niște curve!'' după cum decretează cu patos și durere în conturi sora fotbalistului pe la toate televiziunile însetate de cultură acum când, în Mexic, omul-orchestră vroia să dea niște goluri în bancomate din poziție flagrantă de ofsaid. Adică poseda sălbatic niște carduri false. Probabil a fost băgat la înaintare de vreun antrenor de interlopi că pe el nu l-ar fi dus mintea atât de departe din firescul motiv că nu posedă așa ceva.
Arestat și eliberat pe cauțiune, așteaptă decizia Comisiei de Disciplină și Ardei Iute din Mexic care l-ar putea trimite într-un cantonament prelungit. Condițiile nu-s prea grozave pe acolo pe unde lumea consumă fasole în exces și zeamă de varză din pasiune, așa că ar putea să înduplece tribunalul folosind citatul senatoarei ierbivore Rozalia Biro care declara, convinsă de perenitatea spuselor sal e,că ''nu am niciun biped în familie ''. Ceea ce mi se pare destul de evident și în cazul familiei gânditorului de la Hamangia ...
3 noiembrie 2014
editorial Arena Buzoiană
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu