Gary Lineker spunea că fotbalul e un joc de bărbați pe care-l câștigă întotdeauna nemții. Asta a simțit-o pe pielea lui de reptilian și Victor Ponta care, în loc să aibă grijă și de generația lui, facebooksistă până la uitarea de sine, s-a lăsat sedus de cântecul de sirenă perversă al armatei de pensionari imună la brizele schimbării.
Meciul Ponta-Klaus mi-a amintit de nu mai puțin celebrul Dinamo-Foresta, 4 la 5. Știți povestea, nu-mi mai răcesc gura de pomană. Hai, totuși, dacă insistați, v-o rezum, poate sunt fani care au deschis ochii mai târziu: Dinamo, antrenată de filozoful de cartier, cu trabuc și cățel, Cornel Dinu, a condus cu 4 la 0 și își trata în sictir adversarul pentru ca în a doua parte a scrutinului, pardon, a jocului, Robert Niță și compania să le dea 5 boabe, una după alta, de parcă uitaseră leasa deschisă .
Cam asta s-a întâmplat și acum, numai că duminica viitoare nu va fi o nouă etapă să-și poată lua revanșa, așa că Victoraș va trebui să aibă grijă de copilașii de mingi.
Și când te gândești că totul era aranjat: se juca pe teren propriu, publicul era format din pensionari înfometați, atras cu friptură din umbră de iepure și cu miros de pâine caldă, unsă cu untură de urs împușcat în sentimente de unicul Adrian Năstase ,întâiul hoțoman ,pardon, vânător al țării, prin pădurile bântuite de guzgani rozalii. Arbitrii trecuseră deja pe la casierie, iar folcloristele, lepădându-și fotele și iile inexistente, inspectaseră vestiarele. Șampania era pusă la rece iar caviarul era adus cu caiacul de la gurile Dunării de însuși Fernando Magellan Mazăre, însoțit de niște nimfe culese de la Academia de Expunere și Poluare de pe celebra șosea Hârșova - Giurgeni -Vadu Oii. Ce să mai vorbim, Raiul era atât de aproape că mai că-ți venea să dai o raită prin el, să te amețești cu mirosul de trandafiri și șosete chinezești.
Dar politica, asemeni fotbalului, este imprevizibilă .Nu e pentru cine se pregătește ci pentru cine se nimerește să-i cadă cu tronc galeriei. Și s-a nimerit să fie un oarecare Klaus Johannis, acest Maximilian Nicu al politicii, un neamț bolovănos și pe deasupra și profesor de fizică. Și se știe, profesorii de fizică nu e prea simpatici la un popor de poeți care a fugit de științele exacte mai ceva ca Usain Bolt de tămâie. Dar românii sunt unici pe mapamondul lumii, după cum spunea un distins diliu din Cluj, fost și el catindat fără noroc. Noi am inventat roata nenorocului, triunghiul isoșcel, vorbitul la poartă, mersul biped, creștinismul, narcisismul, sărutul franțuzesc, țuicăritul, liber-schimbismul striptisul și mișcarea de revoluție. Și, evident, paradoxul, noi înșine fiind un popor paradoxal, așezat permanent cu MS DOS-ul în două luntrii. D-aia am și făcut dintr-un neamț antipatic, colțuros, fără copii xerox, fără discurs, nedus la biserica ortodoxă, președinte de țară. Pentru că ne-am gândit - o noutate istorică - că dacă nu e paradoxal ca noi, ca să nu zic mai multe de n-o să mă mai creadă nimeni că sunt mândru că sunt pamfletar, trebuie să fie ceva de capul lui și va echilibra societatea românească. Rămâne de văzut, au mai fost cazuri de mari fotbaliști, aduși cu surle și trâmbițe la cererea tribunei și au sfârșit huiduiți, ba chiar și mai nașpa, împușcați cu whisky, pentru că se înconjuraseră de-un staf îndoielnic ce uita frecvent să pună la locul predestinat cele patru cuburi de gheață.
Dar acum galeria îl adoră și-i mulțumește în versuri care m-au făcut să nu dorm toată noaptea de invidie și admirație : ''Klaus, Klaus, ne-ai scăpat de Mickey Mouse ''. Vorba lui Corleone din Bălcești : ''Fir-ați ai dracu de simpatici !.. ''
18 noiembrie 2014
Editorial ARENA BUZOIANĂ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu