duminică, 30 noiembrie 2014

Felix și cu Mihaela se plimbă cu umbrela

                       Dacă ar fi să ne luăm după Einstein, universul și prostia sunt infinite. Asupra universului cică  avea unele îndoieli, de prostie era sigur. O fi vorbit serios zburlitul sau o fi aruncat-o așa, la mișto ? Nu cumva tocmai el a pus bazele teoriei relativității ca să nu ne mai înțelegem om cu femeie? Mă întreb ce-ar fi spus, preocupat fiind de problemele globale ale universului, de sinergia faptelor și de meandrele concretului, despre relația abisală dintre Felix nu-mai-știu-cum și Mihaela Țiganu-Rădulescu-Bănică-Scwartzenberg-Etc pe care o știe toată omenirea de la Fălticeni și până la Lehliu-Gară!...Ar fi fost încântat sau i-ar fi dat toate teoriile de-a berbeleacul? ”E” ar mai fi fost egal cu ”mc pătrat”? Mă  îndoiesc. Deci exist ...Ei, vedeți că și noi o ardem cu filosofia? Nimic din ce este omenesc nu ne este străin.
                  Felix ăsta nu e ăla la care se gândește plângând cu lacrimi de crocodil Mircea Badea, ci e dilimanul care s-a aruncat cu dovleacul în jos din stratosferă, fără parașută cu două picioare ,ca să se întrepătrundă la sol cu Mihaela, deși, conform teoriei chibritului, nu mai avea nevoie de respirație bușon la bușon. Și după cum zic cronicarii saltului în gol, austriacului nebun i-a fost atât de dor de girafa din Carpați încât, în grabă, a depășit viteza luminii. Băi, ce poate face iubirea din cauza Mihaelei: se șterge cu legile fizicii la the popow! E adevărat, dacă se lega de arzoaică în stratosferă și o lua la vale spre pământ, nu mai ajungea la destinație. Făcea body-jumping până la sfârșitul lumii ...
                Mă întreb cum s-o simți acum Dani Oțil, băiatul din talaș și plastilină cu care se mai dădea huța petarduța când mai venea pe la țară, de la Monaco ... Cred că destul de foarte nasol, mai ales că a plimbat-o pe bezmetică cu motoscârțâitoarea prin toate hârtoapele, consumându-și energia cu gesturi de pitecantrop îndrăgostit, că așa pretindea iguana că se simte fericită și atinge absolutul cu nasul pinocchian. Cine l-o mai legăna pe mititel înainte de culcare, cine i-o mai da suzeta, cine l-o mai hrăni cu lăptic direct de la sursă? Am zis lăptic? Scuze, iar n-am fost atent la detalii din cauza viziunii mele pășuniste asupra sexului slab și aproape la fel de frumos ca și cel opus. Silicon trebuia să scriu, dar în loc să mă ia mintea pe dinainte m-a luat pixul. Chestie tipic masculină.
                  Dar blândul Elan, atoateștiutorul și atoatefăcătorul fost soț al recidivei, ce-o fi zicând pe-acolo pe unde s-o fi ascunzând de injustiția românească? "Mi-ai mâncat Mi aelo banii și te-ntinzi cu toți golanii!"  Mai mult de atât nu cred că zice că-i destul de bine crescut, Mossadul nu angajează pitici isterici decât s-o tragă de limbă, cu patentul, pe Albă ca Zăpada.
                    Ștefan Bănică junior-junior nu zice nimic, că a și uitat că a fost însurat și cu asta, iar revoluționarul iliescian Dan Iosif a scăpat de revelații mistice și gelozii retroactive prin deces .Totuși, nu-i cea mai bună soluție să scapi de Mihaela Rădulescu: e de ajuns să-i sugerezi că prin conturile tale bate vântul. Altul decât Sorin Ovidiu ...
                      Lista ar putea continua dar spațiul editorialului este limitat și trebuie să mă îndrept spre final măcar cu viteza luminii. Și cu satisfacția că Felix cel cu numele aproape la fel de imposibil ca și al meu, s-a făcut băiat de casă și n-o mai arde pe deasupra hogeacurilor noastre ca Moș Crăciun. Adică, fără parașută. Ba, mai mult, folosește produse românești, aproape naturale, trecute de multe ori prin ciur și prin dârmon. Și se știe că parașutele mioritice țin la tăvăleală. Pentru ele, un salt din stratosferă cu un muțunache din Imperiul Habsburgic contraatacă legat de buric, e ca mersul pe tricicletă.
P.S.  Aștept cu nerăbdare reacția celeilalte devoratoare de pseudobărbați, Andreea Marin-Bănică-Tuncay-Etc. Ca să fie la nivelul Mihaelei n-are la îndemână decât soluția finală de a se cupla cu sultana Hurrem. Soliman Magnificul e prea underground. 
30 noiembrie 2014
editorial ARENA BUZOIANĂ

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu