Cum să te bucuri de Anul Nou
când toate în jur se surpă în haos
plâng sfinții răstigniți în pronaos
viața noastră-i supremul cadou
Ne lovim unii de alții cu ură
ne-am înjunghia fără niciun regret
axa planetei o rupem încet
înotăm prin deșert cu nisipul la gură
Suntem dispuși la vremelnice sacrificii
dar fugim în noi la primul obstacol
fiecare avem un oracol
care ne iartă demonice vicii
Suntem impuri și ne place băltirea
în ceața ridicată-n rărunchi
ies bureții din suflet pe trunchi
și uităm ce este iubirea
Nu vedem că sunt case sărace
în care Anul Nou e tot vechi
Patria îmi plânge-n urechi
de boli nesfârșite trupul ei zace
Prea multe omagii și falsuri
se ridică din mocirlele zilei
e multă concurență la cutia milei
foamea-i invită pe îngeri la valsuri
Și cum să te hlizești de Anul Nou
când România e o biată colonie
în care unul dintr-o mie
e dispus să se ofere cadou
pentru aproapele lui ars de sete
de foame de întuneric de frig
îi aruncă în poală un covrig
și-i zdrobește sufletul de perete
Și cum să te bucuri când nu-i vreo speranță
și nu ne e bine și nu ne e rău
înoți contra curentului tău
și faci apel la ultima instanță
să-ți reducă condamnarea la viață
într-un timp flămând ca un lup
durerile lumii în două te rup
și inima în zăpadă-ți îngheață
30 decembrie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu