ADAGIO

 Se aude o melodie funebră...

E-acel adagio ce-a cotropit cândva

ecoul suferind de febră 

ce adormise lângă umbra ta  

Mi-e trupul un concert de coarde

în care bate viscolul temeinic,

îmi tropăie în sânge visuri oarbe,

ecoul s-a pierdut prin întuneric

Nicio prăpastie n-o să-l aducă aproape,

nimeni din prăpastia inimii nu s-a întors,

păsări de pradă or să-l îngroape

când păianjenii termina-vor de tors

Se aude o melodie funebră...

”E-acel adagio, de Bach”, îmi spun,

din orizontul vindecat de febră

plouă postum...

23 noiembrie 2020