RECRUTUL

De-abia începuseră să-i crească aripile,

cerul le împingea înapoi

spre linia orizontului 

a ochilor verzi, acoperiți de noroi

Dar caii liberi îi alergau prin sânge, 

încă se aude universul cum plânge

Din văzduhul sfâșiat de zborul păsării 

cu privirea amară,

cobora 

mult prea frumoasa domnișoară

Corvezi redeveniră pașii de manevră

Printre luminile din burg

tristețea covârșitoare

devenise amurg

Scrisorile de la piept, 

mirosul de cerneală albastră, 

îl amețeau

și-l împrăștiau pe fereastră

Numai gloanțele îl trezeau din visare,

umbra morții se infiltrase adânc în pereți;

în acele revoluții neclare,

fiecare împușca pe fiecare

până-i creșteau 

între degetele mâinii

bureți

După execuție s-a făcut liniște,

recrutul a devenit dintr-odată bătrân

și-n golul din jur, fără soare,

plângeau numai îngeri de fum

 

8 mai 2022