Niciodată nu știi când ți-ai întâlnit sufletul pereche
Treci prin lume ca o rază de soare,
ca un dor;
dintr-odată îți cresc aripi de înger
și totul pare așa de ușor
Dacă ai vrea
prin universul interior ai zbura
Aripile ți s-ar fi împletit cu zborul păsărilor
prinse-n curcubeu,
și-ar fi sfâșiat albastrul inimii
într-o îmbrățișare dureroasă,
minunată mereu
Nimic nu ți-ar fi putut sta împotrivă
și dacă ceva ți s-ar fi împotrivit,
ai fi înviat de o mie de ori
fără să fi murit
Niciodată nu știi când ești ploaie de vară,
deși, când zâmbești, fluturii înnebunesc;
dulce ți se pare orice băutură amară
când ecoul răspunde: Iubesc!
Niciodată nu știi
când ești ninsoare, mireasmă de crin,
deși schiezi nebunește prin sufletul plin
Stelele-n cer se aprind
și mâna ți-o-ntind,
dar tu treci mai departe,
ca un nor,
ca un dor dintr-o poveste veche,
neștiind c-ai trecut pe lângă sufletul pereche...
19 august 2022
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu