Se țin de mână îngerii pe țărm,
eternitatea s-a-ncuiat în valuri,
de dorul tău, iubita mea, adorm
amestecat cu spaima de pe maluri
Când ai să vii din mare-o să-ți șoptesc
poemele pe care nu le-am scris,
poemele în care te iubesc,
poemele de nedescris
Las soarele să te îmbrățișeze,
să-ți împrumute scânteieri albastre,
ies îngerii încuiați din paranteze,
ca înaintea marilor dezastre
Desculți din nou, tot răscolim nisipul
în căutarea timpului pierdut,
așa frumos și trist îți este chipul
de parcă întâia oară l-am văzut
În pleoape ceara zilei se prelinge,
ca un copil orfan în mine adorm,
și-n clipa-n care soarele se stinge
mă țin de mână îngerii pe țărm...
31 iulie 2022
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu